Luni, 25 martie 2024 

Buna-Vestire

(solemnitate)

Caracterul marian al acestei sărbători, pe care vechile cărţi liturgice romane o celebrau ca solemnitate a Domnului, este scos în evidenţă prin celebrare şi prin formularul sfintei Liturghii de astăzi. Chiar dacă izvoarele cele mai vechi privind această solemnitate urcă până în secolul al VI-lea, putem considera că ea este la fel de veche ca şi cultul şi devoţiunea în cinstea sfintei Fecioare. Cum ar fi putut să ignore primii creştini cuvintele adresate Mariei de către arhanghelul Gabriel şi de către vara sa Elisabeta?

Conţinutul Bunei-Vestiri îl priveşte pe Mesia şi în acelaşi timp raportul intim dintre Mamă şi Fiu, după cum se deduce din cuvintele îngerului Gabriel: "Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine, tu eşti binecuvântată între femei... Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea celui preaînalt te va umbri; pentru aceasta cel sfânt care se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema". Pe motivul acestui intim raport, Maria se va numi "Maică a lui Dumnezeu".

Îngerul foloseşte limbajul profeţilor Vechiului Testament din profeţiile lor mesianice, începând cu invitaţia la bucurie şi garantând ajutorul lui Dumnezeu Fecioarei alese pentru înalta misiune. Maria este obiectul bucuriilor divine: Domnul este cu ea, a aflat har în ochii celui preaînalt, va fi fecioară şi Mamă a lui Dumnezeu. Însăşi Maria recunoaşte în cuvintele îngerului termenii profetici care preced revelaţia privindu-l pe Mesia. Comparând profunzimea religioasă a lăsării încrezătoare a Mariei în voia divină cu ceea ce este supranatural în acelaşi anunţ, putem afirma că în momentul răspunsului său definitiv, a fiat-ului, în ea era deja prezent, în mod real, ceea ce ar fi devenit încet, încet, evident pe parcursul vieţii sale, graţie contactului cu Fiul său divin. "În momentul Bunei-Vestiri, Maria este expresia cea mai înaltă a aşteptării lui Dumnezeu şi a lui Mesia în Vechiul Testament; este sinteza şi punctul culminant al aşteptării mesianice ebraice. Aşa o vede sfântul Luca în Magnificat; aşa o vede patristica, retrăită în teologia contemporană.

Datorită harului naşterii sale fără pată şi a consacrării sale feciorelnice lui Dumnezeu, Maria a fost, faţă de lumina credinţei, de o receptivitate excepţional de aleasă şi delicată. Graţie acestui lucru, ea a indicat, în persoana sa, deschiderea fundamentală şi tot mai precisă, în care trebuia să înflorească aşteptarea Vechiului Testament faţă de Iahve-Mântuitorul" (E. Schillebeeckx).

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie