Luni, 25 martie 2024
Buna-Vestire
(solemnitate)
Caracterul marian al acestei sărbători, pe care vechile cărți liturgice romane o celebrau ca solemnitate a Domnului, este scos în evidență prin celebrare și prin formularul sfintei Liturghii de astăzi. Chiar dacă izvoarele cele mai vechi privind această solemnitate urcă până în secolul al VI-lea, putem considera că ea este la fel de veche ca și cultul și devoțiunea în cinstea sfintei Fecioare. Cum ar fi putut să ignore primii creștini cuvintele adresate Mariei de către arhanghelul Gabriel și de către vara sa Elisabeta?
Conținutul Bunei-Vestiri îl privește pe Mesia și în același timp raportul intim dintre Mamă și Fiu, după cum se deduce din cuvintele îngerului Gabriel: "Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine, tu ești binecuvântată între femei... Duhul Sfânt se va coborî peste tine și puterea celui preaînalt te va umbri; pentru aceasta cel sfânt care se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema". Pe motivul acestui intim raport, Maria se va numi "Maică a lui Dumnezeu".
Îngerul folosește limbajul profeților Vechiului Testament din profețiile lor mesianice, începând cu invitația la bucurie și garantând ajutorul lui Dumnezeu Fecioarei alese pentru înalta misiune. Maria este obiectul bucuriilor divine: Domnul este cu ea, a aflat har în ochii celui preaînalt, va fi fecioară și Mamă a lui Dumnezeu. Însăși Maria recunoaște în cuvintele îngerului termenii profetici care preced revelația privindu-l pe Mesia. Comparând profunzimea religioasă a lăsării încrezătoare a Mariei în voia divină cu ceea ce este supranatural în același anunț, putem afirma că în momentul răspunsului său definitiv, a fiat-ului, în ea era deja prezent, în mod real, ceea ce ar fi devenit încet, încet, evident pe parcursul vieții sale, grație contactului cu Fiul său divin. "În momentul Bunei-Vestiri, Maria este expresia cea mai înaltă a așteptării lui Dumnezeu și a lui Mesia în Vechiul Testament; este sinteza și punctul culminant al așteptării mesianice ebraice. Așa o vede sfântul Luca în Magnificat; așa o vede patristica, retrăită în teologia contemporană.
Datorită harului nașterii sale fără pată și a consacrării sale feciorelnice lui Dumnezeu, Maria a fost, față de lumina credinței, de o receptivitate excepțional de aleasă și delicată. Grație acestui lucru, ea a indicat, în persoana sa, deschiderea fundamentală și tot mai precisă, în care trebuia să înflorească așteptarea Vechiului Testament față de Iahve-Mântuitorul" (E. Schillebeeckx).
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)