Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 SFÂNTUL ZILEI 

Duminică, 10 martie 2024 

Sfântul Dominic Savio

O viață liniară, în scurtul arc de cincisprezece ani, trăită în plinătatea darurilor harului, a dat Bisericii un sfânt, iar tinerilor creștini de astăzi un model la îndemână: pentru "a se realiza" sunt suficiente creștinului mijloacele obișnuite ale harului, împlinirea bucuroasă a datoriilor propriei stări, dedicarea plină de iubire față de ceilalți. Dominic Savio, canonizat în anul 1957 de Pius al XII-lea, era fiu al unor oameni umili: un fierar și o croitoreasă. Dominic s-a născut la Riva di Chieri în anul 1842. La șapte ani i s-a permis să facă prima împărtășanie, iar scurtul program de viață creștină, notat atunci de mâna sa de copil, a fost respectat cu scrupulozitate: "Mai bine moartea decât păcatul".

Biograful său sfântul Ioan Bosco, care l-a avut printre elevii săi timp de trei ani, reconstruiește profilul acestui suflet candid cu pietrele unui mozaic făcut din gesturi semnificative și care luminează. La vârsta de zece ani a luat asupra sa vina unei încălcări pe care n-a comis-o, iar profesorului, care auzind aceasta îi cerea cont, Dominic i-a răspuns în mod candid: "Acel coleg al meu, având în vedere cele anterioare, ar fi fost dat afară din școală. Eu însă puteam spera în iertare".

La doisprezece ani i-a cerut lui Don Bosco să-l ia cu el la Torino, printre elevii săi. "Mi se pare că tu ai o bună stofă pentru a face o haină frumoasă și a o oferi Domnului". Iar Dominic: "Eu pun stofa iar dumneavoastră munca de croitor". "Dacă nu mă fac sfânt, - spusese într-o zi Dominic - nu voi realiza în viața mea chiar nimic. Dar ce ne trebuie pentru a deveni?". "Mai mult curaj decât ani", a fost răspunsul lui Don Bosco. Într-o zi s-a așezat între doi adversari, care voiau să-și măsoare puterile într-un insolit și periculos duel cu pietre: "Prima piatră aruncați-o asupra mea", a strigat el. Altă dată și-a manifestat dorința de a se face preot, cu toate că presimțea iminența morții sale.

Cu trupul slăbit, a trebuit să părăsească plin de amărăciune colegiul și să se întoarcă la Riva di Chieri. Colegilor care îl salutau emoționați, le-a spus: "Ne vom revedea unde vom fi pentru totdeauna cu Domnul". Ca și Don Bosco a avut presentimente și viziuni. Într-o zi medicul de familie a spus, după a nu știu câta vizită, că deja era în afară de pericol. Abia a părăsit doctorul camera, că Dominic l-a și rugat pe tatăl său să recite împreună cu el rugăciunea pentru o moarte bună. Apoi i-a adresat îndureratului părinte ultimul salut: "Adio dragă tată: parohul avea încă altceva să-mi spună; nu-mi mai pot aduce aminte... Ah, ce lucru frumos văd eu, ca niciodată!" Au fost ultimele sale cuvinte. Era 9 martie 1857.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

 


Alegeți altă zi:



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat