Vineri, 1 martie 2024 

Sfântul Albin

episcop

Dintre cei treisprezece sfinţi cu acest nume, incluşi în calendar, opt au fost episcopi. Trei sunt comemoraţi la 1 martie: legendarul protomartir englez care şi-a schimbat în Albino numele său anterior de Albano, pentru a-l distinge de omonimul martir din Magonza ale cărui rămăşiţe pământeşti, aduse mai întâi la Roma şi apoi în secolul al X-lea la Köln, sunt păstrate în mănăstirea Sfântul Pantaleon; şi cei doi episcopi de Vercelli şi de Angers, aproape contemporani. Al cincilea succesor al sfântului Eusebiu, fondatorul diecezei de Vercelli, a fost consacrat episcop în anul 452, într-o perioadă istorică foarte zbuciumată. Numai în acel an generalul Ezio îi învingea pe goţi şi pe huni care invadaseră Italia de la începutul secolului al V-lea.

Noul episcop a reconstruit biserica mitropolitană, pe ruinele micii bazilici pe care sfântul Eusebiu o ridicase pe mormântul sfântului Martir Teofrast şi pe care împăratul Teodosiu o mărise. Pentru celebrarea solemnă a ritului, Albin aştepta vizita câtorva episcopi vestiţi. Aşteptarea pare răsplătită de trecerea sfântului Gherman, episcop de Auxerre, aflat în drum spre Ravenna. Neputând să rămână, sfântul episcop a promis să fie prezent la celebrare la întoarcerea sa.

Sfântul Gherman a murit în timpul şederii la Ravenna, iar la Vercelli s-a întors trupul său neînsufleţit. Când sicriul a fost aşezat în mijlocul bazilicii, lumânările s-au aprins în mod simultan. Faptul, cu atât mai minunat, cu cât în zilele precedente nimeni nu reuşise să le aprindă, a fost interpretat ca împlinirea promisiunii pe care sfântul Gherman o făcuse sfântului Albin. Despre episcopul de Vercelli nu cunoaştem altceva decât că cultul său este foarte vechi. Sfântul Albino (Aubin), episcop de Angers, este unul dintre sfinţii cei mai populari din evul mediu, mai ales în nordul Europei. Născut la Vannes, în Franţa, în jurul anului 496, din familie nobilă, pentru a putea intra în abaţia de la Tincillac a trebuit să renunţe la titlul nobiliar şi la bogata moştenire. În anul 504 a fost ales abate şi a rămas în funcţie timp de douăzeci şi cinci de ani, până când, în anul 529, ascultarea i-a impus să accepte numirea de episcop de Angers.

Cu zel pastoral, unit cu o fermitate prudentă, a condus dieceza sa, primind mai mult ostilitate decât aplauze. Bunului episcop îi era mai mult decât suficientă aprobarea unui alt sfânt, prietenul sfântului Cesariu. A murit la 1 martie 550. Doar după şase ani, faima clară de sfinţenie i-a meritat dedicarea unei biserici din Angers, în a cărei criptă au fost înmormântate rămăşiţele sale pământeşti.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie