Joi, 8 februarie 2024
Sfântul Ieronim Emiliani
preot (comemorare facultativă)
Într-o epocă în care cultura conta foarte mult și totuși școala era privilegiul celor puțini, a existat în Biserică o pleiadă de sfinți care s-au dedicat prin misiune educării tineretului. În această perioadă din secolul al XV-lea, sfinții care au avut meritul de a arăta importanța învățământului școlar pentru emanciparea socială a clasei sărace formează o lungă listă: Gaetano da Thiene, Antonio Maria Zaccaria, Angela Merici, Ieronim Emiliani, Filip Neri, Iosif Calasanțiu etc.
Despre primii ani de viață ai sfântului Ieronim Emiliani (sau Miano, sau Miani) știm puține detalii. S-a născut la Veneția în anul 1486 și ca toți nobilii Serenissimei a fost îndrumat spre cariera militară. Fiind luat prizonier la Castelnuovo, în timp ce lupta împotriva Ligii de Cambrai, și apoi închis într-o cameră tainică a castelului, a avut mult de meditat despre vulnerabilitatea puterii umane, o reflecție analoagă celei făcute zece ani mai târziu și de sfântul Ignațiu de Loyola. Fiind eliberat în mod neașteptat, după o lună, a simțit vie chemarea pentru angajarea misionară în slujba săracilor, a bolnavilor, a tinerilor părăsiți și a femeilor "care făceau pocăință". Un câmp de activitate destul de vast. După un scurt "noviciat" ca penitent cu Giampietro Carafa, viitorul Paul al IV-lea, Ieronim a fost sfințit preot în anul 1518.
Zece ani mai târziu, deoarece o foamete îngrozitoare chinuia întreaga peninsulă, urmând imediat ciuma, a vândut tot ceea ce avea, inclusiv mobilierul din casă, și s-a dedicat asistenței celor loviți de ciumă. Trebuiau înmormântați morții, iar el a făcut lucrul acesta în fiecare noapte. Dar trebuia să se gândească și la supraviețuitori, mai ales la copiii care-și pierduseră părinții și la femeile pe care mizeria le-a dus la prostituție. Verona, Brescia, Como și Bergamo au fost câmpul întregii sale acțiuni binefăcătoare. Atunci, într-un sătișor din ținutul Bergamo, la Somasca, s-a înființat "Societatea Clericilor Regulari", care își vor lua numele de Părinți Somaschi. Ei vor actualiza un mare proiect al fondatorului: înființarea de școli gratuite deschise tuturor și în care era adoptată revoluționara "metodă dialogată".
Sfântul Ieronim Emiliani a murit la datorie: în timp ce asista bolnavii de ciumă la Somasca, lovit de aceeași teribilă boală, s-a despărțit definitiv pe acest pământ de fiii săi predilecți: săracii și bolnavii, cărora le dedicase toate zilele sale laborioase, pentru puțini ani, dar intenși; era 8 februarie 1537. Fiind canonizat în anul 1767, în anul 1928 Pius al XI-lea l-a numit patron al orfanilor și al tineretului părăsit. Înainte de reformă, sărbătoarea sa cădea pe 20 iulie.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)