Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 SFÂNTUL ZILEI 

Duminică, 4 februarie 2024 

Sfântul Andrei Corsini

episcop

Andrei, din nobila familie florentină Corsini, s-a născut în anul 1301, când Dante Alighieri era exilat de către orașul său, divizat și turbulent. Mama sa, înainte de a-l aduce pe lume, a spus că l-a văzut în vis pe fiul său sub forma unui lup, transformat apoi în miel. În tinerețe Andrei pare să fi fost într-adevăr "un cap înfierbântat", un lup, sau, mai bine spus, un tânăr leu, cum s-ar spune astăzi pentru a defini acel tip de tânăr arogant, cheltuitor și inactiv. Andrei, deși în larma veselei și certăreței Florențe, a auzit suflul Duhului, care s-a tradus într-o chemare irezistibilă spre mistica pace a Carmelului.

Unui unchi care încerca să-l readucă acasă, plănuindu-i o căsătorie excelentă, îi răspundea: "Ce voi face cu aceste bunuri, dacă apoi nu voi avea pacea inimii?". Andrei ascundea sub rasă un ciliciu, încă păstrat, plin cu vârfuri de fier, și mergea din poartă în poartă pentru a cere pomană, fără a evita acele case în care altă dată se ducea pentru a face petrece cu prietenii. După sfințirea sa ca preot, a fost trimis pentru a-și completa studiile la universitatea din Paris.

S-a întors după șederea la Paris mai întărit nu numai din punct de vedere cultural, ci și în duh. În timpul călătoriei de întoarcere, povestesc biografii săi, a făcut câteva vindecări miraculoase. S-a întors la Florența când deja bântuia epidemia de ciumă, descrisă de Boccaccio. A fost ales superior provincial al ordinului în anul 1348 și, după doi ani, murind de ciumă episcopul de Fiesole, Andrei a fost chemat să-i succeadă. A căutat să se sustragă de la înalta însărcinare, de care se considera nevrednic, mergând să se ascundă într-un loc retras îndepărtat, dar ascunzișul său a fost descoperit de un copil.

Andrei a interpretat acel episod ca o invitație la ascultare și a acceptat numirea. Timp de douăzeci și patru de ani a condus Dieceza de Fiesole, nu întotdeauna cu blândețea mielului, pentru că rigoarea sa ascetică și absoluta sa dăruire față de ministerul pastoral nu erau întotdeauna plăcute celor care nu dovedeau un zel excesiv în slujba Domnului. De caritatea sa au beneficiat mai ales săracii. Din opera sa de împăciuitor au tras avantaj nu numai războinicii comuni toscani, ci și orașul Bologna, unde papa Urban al V-lea l-a trimis să facă pace între cetățeni, ațâțați de cei din familia Visconti, care l-au compensat chiar cu închisoarea. A murit la 6 ianuarie 1373, iar trupul său a fost înmormântat în biserica florentină "Del Carmine". A fost canonizat în anul 1629.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

 


Alegeți altă zi:



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat