Vineri, 23 februarie 2024 

Sfântul Policarp din Smirna

episcop şi martir (comemorare)

Sfântul Policarp, episcop de Smirna, l-a cunoscut îndeaproape pe apostolul Ioan şi "pe alţii care îl văzuseră pe Domnul" şi a fost "învăţat de martori oculari ai vieţii Cuvântului". Din acest motiv el ni se prezintă ca martor al vieţii apostolice şi ca om al tradiţiei vii "mereu în armonie cu Scripturile". Fragmentele citate sunt luate dintr-o scrisoare de-a sa către creştinii din Filipi, în Macedonia, care îi ceruseră un îndemn şi copia eventualelor scrisori ale sfântului episcop de Antiohia, Ignaţiu, al cărui prieten fusese.

Policarp era mai ales un om de conducere. Nu poseda calităţile de scriitor şi gânditor ale sfântului Ignaţiu, nici asemenea acestuia nu ardea de dorinţa de a fi "strivit" de fiarele circului pentru "a ajunge la Dumnezeu". Dimpotrivă, el rămâne ascuns "datorită umilei neîncrederi faţă de sine însuşi". Era bătrân şi ştia că nu se poate încrede mult în propriile forţe. Descoperit într-un hambar şi readus în oraş, în momentul încercării a arătat totuşi curajul senin al credinţei sale.

Cunoaştem mişcătorul sfârşit al vieţii sale graţie unui document care poartă data anului următor martiriului sfântului Policarp, care a avut loc la 23 februarie 155. Este o scrisoare a "Bisericii lui Dumnezeu peregrină în Smirna, către Biserica lui Dumnezeu peregrină în Filomelio şi către toate parohiile din orice loc ale Bisericii sfinte şi catolice". Este o povestire foarte importantă sub aspect istoric, hagiografic şi liturgic. Proconsulului Statius Quadratus, care îl îndeamnă să se lepede de Isus, el îi răspunde dând din cap: "De 86 de ani îl slujesc şi nu mi-a făcut nici un rău: cum aş putea să-l blestem pe regele meu care m-a răscumpărat?". "Te pot trimite să fii ars de viu", continuă proconsulul. "Focul cu care mă ameninţi - răspunde Policarp - arde un moment, apoi trece; eu mă tem însă de focul veşnic al condamnării".

În timp ce în mijlocul amfiteatrului din Smirna este ars de viu, "nu ca o carne care se frige, dar ca o pâine care se coace", martirul înalţă către Domnul o impresionantă rugăciune, scurtă dar intensă: "Aşadar să fii binecuvântat întotdeauna, o Doamne; numele tău adorabil să fie glorificat în toate veacurile, de Isus Cristos pontiful veşnic şi atotputernic, şi să ţi se dea toată cinstea cu el şi cu Duhul Sfânt, în vecii vecilor". Deodată acel trup înroşit în foc cade în cenuşă. "Cu toate acestea - mai scrie autorul scrisorii, care recomandă să fie citită în alte biserici - noi am adunat un oarecare os, pe care îl păstrăm ca aurul şi pietrele preţioase".

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie