Joi, 22 februarie 2024
Catedra sfântului apostol Petru
(sărbătoare)
Pentru a aminti două importante etape ale misiunii îndeplinite de principele apostolilor, sfântul Petru, și stabilirea creștinismului mai întâi la Antiohia, și apoi la Roma, Martirologiul roman celebrează la 22 februarie sărbătoarea catedrei sale de la Roma. Recenta reformă a calendarului cele două comemorări la 22 februarie, dată care își găsește locul într-o veche tradiție, redată de Depositio martyrum. Ca atare, în această zi se celebra catedra romană, anticipată apoi în Galia la 18 ianuarie, pentru a evita ca sărbătoarea să cadă în timpul postului mare.
În acest fel a existat o dublură și s-a sfârșit prin a introduce la 22 februarie sărbătoarea catedrei sfântului Petru la Antiohia, fixând-o la 18 ianuarie pe cea romană. Catedra, în mod literal, este jilțul fix al marelui preot și al episcopilor. Este așezat întotdeauna în biserica mamă a diecezei (de unde numele său de "catedrală") și este simbolul autorității episcopului și al magisteriului său ordinar în Biserica locală. Catedra sfântului Petru indică deci poziția sa proeminentă în colegiul apostolic, demonstrată de voința explicită a lui Isus, care îi încredințează misiunea de "a paște" turma, adică de a conduce noul popor al lui Dumnezeu, Biserica.
Această investitură din partea lui Cristos, confirmată după înviere, este respectată. Într-adevăr îl vedem pe Petru îndeplinind, după înălțare, rolul de conducător. Prezidează alegerea lui Matia și vorbește în numele tuturor fie mulțimii adunate să-l asculte în fața cenacolului în ziua de Rusalii, fie mai târziu în fața sinedriului. Însuși Irod Agripa știe că dă o lovitură mortală Bisericii ce se năștea prin eliminarea capului său, sfântul Petru. În timp ce prezența lui Petru la Antiohia rezultă în mod incontestabil din scrierile neotestamentre, venirea sa la Roma, în primii ani ai stăpânirii lui Claudiu, nu are probe la fel de evidente.
Dezvoltarea creștinismului în capitala imperiului atestată de scrisoarea paulină către Romani (scrisă în jurul anului 57) nu se explică totuși fără prezența unui misionar de prim rang. Venirea, oricare ar fi data la care a avut loc, și moartea sfântului Petru la Roma, sunt susținute de cele mai vechi tradiții, acceptate acum în mod universal de către savanți, chiar și necatolici. O atestă în mod incontestabil din punct de vedere istoric și săpăturile făcute în anul 1939 din porunca lui Pius al XII-lea în criptele vaticane, sub bazilica "Sfântul Petru", și ale căror rezultate sunt primite în mod favorabil chiar și de către oamenii de știință necatolici.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)