Marți, 20 februarie 2024
Sfântul Eleuteriu
episcop
Acest nume neobișnuit în zilele noastre a fost destul de comun în primele secole ale creștinismului aparținând la nu mai puțin de paisprezece sfinți, printre care un papă, care a condus Biserica din anul 175 până în anul 189 și este sărbătorit la 26 mai ca martir, deși martiriul său nu este confirmat prin mărturii istorice demne de crezare. Astăzi Martirologiul roman amintește doi episcopi cu același nume: sfântul Eleuteriu din Constantinopol - care a condus Biserica bizantină într-o epocă neprecizată (începutul secolului al doilea sau chiar sfârșitul secolului al cincilea) - și sfântul Eleuteriu, episcop de Tournai în Belgia, unde este foarte răspândită devoțiunea sa.
Acest sfânt, popular în nordul Europei, a trăit într-o perioadă destul de chinuită în istoria națiunii franceze: se presupune că s-a născut în anul 456, și a murit în anul 531. Este epoca în care Galia, deja țintă a diferitor migrații barbare, precum cea a burgunzilor și a vizigoților - convertiți în mod deficitar la creștinism, trecând de la idolatrie la erezia ariană - a devenit teritoriu de cucerire pentru francii regelui Clodovec. La convertirea acestora au contribuit soția creștină, Clotilda, venerată ca sfântă, episcopul de Reims, sfântul Remigiu, și chiar sfântul Eleuteriu, ales episcop de Tournai în anul 484, când Clodovec făcuse din acest oraș capitala regatului său, înainte de a porni la cucerirea regiunii pariziene.
Deși nu posedăm nici un text sigur din punct de vedere istoric despre activitatea acestui sfânt episcop și despre opera sa misionară, multe anecdote despre viața sa și despre contactele cu regele păgân Clodovec ne sunt relatate într-o biografie atribuită sfântului Medard, contemporan și chiar tovarăș de jocuri, în copilărie, a sfântul Eleuteriu. Același Medard i-a prezis că într-o zi va deveni episcop, dar acea profeție echivala cu o prevestire de viață grea dacă nu chiar de martir.
Popoarele barbare, care au năvălit din regiunile orientale ocupând colinele verzi ale Franței, nu cunoșteau altă autoritate decât cea a regelui lor. Episcopului de Tournai i-a revenit sarcina de a arunca sămânța cuvântului lui Dumnezeu asupra unui primitiv popor idolatru, francii, care în anul 506 au primit în masă botezul după exemplul regelui lor, după victoria asupra alemanilor la Tolbiac. Dar cinstea acestui seceriș abundent îi va reveni sfântului Remigiu. De la sfântul Eleuteriu, umil și neobosit lucrător evanghelic, care a avut drept câmp de activitate noua frontieră a creștinismului, reprezentată de popoarele barbare, rămâne urna funerară păstrată în catedrala din Tournai, destinație a pelerinajelor continue.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)