Joi, 15 februarie 2024
Fericitul Claudiu de la Colombière
călugăr
Până la recenta reformă a calendarului erau sărbătoriți în această zi sfinții Faustin și Giovita. Martirologiul roman spunea: "La Brescia (se sărbătorește) nașterea sfinților martiri Faustin și Giovita, frați, care sub împăratul Adrian, după multe chinuri deosebite suportate pentru credința lui Cristos, au primit coroana victorioasă a martiriului". Autorii noului calendar și-au exprimat însă această judecată severă: "Comemorarea sfinților Faustin și Giovita, introdusă în Calendarul roman în secolul al XIII-lea, este eliminată: este vorba despre martirii din Brescia, Faustin și Giovenza, cu privire la care există Acte total legendare; în ele Giovita este considerată diacon, deși a fost o femeie".
De aceea, îl comemorăm astăzi pe fericitul Claudiu de la Colombière, directorul spiritual al sfintei Margareta Maria Alacoque, pe care el, cu știința sa teologică, cu prudența și sfințenia sa, a confirmat-o în rolul de confidentă a preasfintei Inimi. Născut în anul 1641 în Delfinato, fericitul Claudiu a fost educat în colegiul iezuit din Lyon și apoi a intrat la iezuiți la 17 ani, învingând puternice rezistențe interioare. Devenit preot la 28 de ani, a făcut în anul 1674 votul unei observări exacte a tuturor regulilor și dispozițiilor ordinului său. În anul următor s-a dus la Paray-le-Monial ca superior al colegiului iezuit.
Fiind numit confesor extraordinar al surorilor, a întâlnit-o pe Alacoque și imediat a recunoscut și aprobat cu autoritatea sa autenticitatea revelațiilor primite de ea. De altfel însăși preasfânta Inimă a trimis-o pe sfântă, în repetate rânduri, să se adreseze lui: într-o celebră viziune, ea a văzut preasfânta Inimă ca un cuptor arzând și alte două inimi care se apropiau de ea, în timp ce el spunea: "Astfel iubirea mea pură unește aceste trei inimi pentru totdeauna".
În anul 1676 fericitul de la Colombière s-a dus în Anglia ca predicator al ducesei de York, soție al viitorului Iacob al II-lea. Implicat în fantomaticul "complot papist" montat de către aventurierul Titus Oates, în urma căruia 35 de catolici au fost judecați, și fericitul de la Colombière a suferit o închisoare dură care i-a slăbit sănătatea.
Reîntors în Franța, a rămas la invitația făcută de Alacoque la Paray-le-Monial, unde a murit la 15 februarie 1682. A fost beatificat în anul 1929, iar operele sale, în care se distinge o celebră rugăciune care exprimă un "Act de încredere în Dumnezeu", deși toate postume, au cunoscut multe ediții și traduceri.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)