Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 SFÂNTUL ZILEI 

Joi, 1 februarie 2024 

Sfânta Veridiana

fecioară

Sfânta Verdiana (sau Veridiana și Viridiana) este un personaj mult diferit de cel imortalizat de Luis Bunuel într-unul dintre filmele sale cele mai caracteristice. Sfânta închisă de la Castelfiorentino s-a născut în anul 1182 și este, de aceea, contemporană a sfântului Francisc de Assisi, care după tradiție a vizitat-o în anul 1221, admițând-o în al treilea ordin franciscan. Deși decăzută, nobila familie Attavanti din care ea s-a născut la Castelfiorentino se bucura încă de un anumit prestigiu. De aceea, o rudă bogată a voit-o alături ca administratoare. Dedicată încă din copilărie rugăciunii și abstinenței, ea nu putea concepe această îndatorire a sa decât ca o posibilitate mărită de a exercita caritatea.

De câteva ori, providența a trebuit să intervină prin minuni. Se povestește că într-o zi unchiul său adunase și revânduse o anumită cantitate de produse alimentare, al căror preț se ridicase în mod astronomic din cauza unei mari foamete. Dar, când cumpărătorul s-a prezentat să ia marfa obținută, magazinul era gol, pentru că între timp Veridiana dăduse totul săracilor. Reacția iritată a unchiului a avut drept unic răspuns invitația de a aștepta 24 de ore: într-adevăr a doua zi Dumnezeu răsplătea dragostea și încrederea fetei făcând-o să regăsească intactă provizia dăruită cu atâta generozitate.

Veridiana s-a dus apoi în pelerinaj la Compostella, la mormântul sfântului Iacob, care alături de Roma era marea țintă a pelerinilor, mai ales după pierderea definitivă a Țării Sfinte. Reîntoarsă la Castelfiorentino și simțind o dorință vie de singurătate și pocăință, consătenii ei, pentru a o ține aproape, i-au construit pe malul Elsei, alături de oratoriul sfântului Anton, o cămăruță în care sfânta Veridiana a rămas retrasă timp de 34 de ani. De la o ferestruică asista la sfânta Liturghie, vorbea cu vizitatorii și primea sărăcăcioasa hrană din care-și prindea forțele necesare. Prin această ferestruică, după o tradiție culeasă totuși de pictori, au pătruns în ultimii ani ai vieții sale doi șerpi, care au chinuit-o pe sfântă, care, spre înmulțirea mortificațiilor sale, nu a revelat niciodată prezența lor.

Se povestește că moartea sa pioasă, întâmplată la 1 februarie 1242, a fost anunțată de sunetul neprevăzut și simultan al clopotelor din Castelfiorentino fără a fi mișcate de mână omenească. Cultul sfintei Veridiana, reprezentată în hainele congregației Vallombrosa, a fost aprobat de Clement al VII-lea în anul 1533 și este și acum popular în Toscana.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

 


Alegeți altă zi:



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat