Duminică, 8 decembrie 2024 

Neprihănita Zămislire a sfintei Fecioare Maria

(solemnitate)

Păcatul original, această realitate misterioasă şi pentru noi puţin evidentă, întrucât înseamnă o continuare a vinovăţiei protopărinţilor în noi toţi este considerat astăzi în excepţia sa cea mai însemnată sau mai bine zis în privilegiul deosebit acordat Mariei, care a fost ferită de el încă din primul moment al existenţei sale umane. Valoarea doctrinală a acestei festivităţi este arătată în rugăciunea de la celebrarea liturgică, care subliniază privilegiul acordat viitoarei Mame a lui Dumnezeu: "O Dumnezeule, care prin Neprihănita Zămislire a Fecioarei ai pregătit Fiului tău o locuinţă vrednică de el...", şi însăşi natura acestui privilegiu, care nu înseamnă o separare a Mariei de răscumpărarea universală înfăptuită de Cristos: "Tu care ai ferit-o de orice pată în vederea morţii Fiului tău...".

Înainte ca Pius al IX-lea prin bula Ineffabilis Deus din 1854 să definească în mod solemn dogma Neprihănitei Zămisliri, în ciuda ezitărilor unor teologi, care puteau să facă apel doar la sfântul Toma de Aquino, existase o dezvoltare nu numai a devoţiunii populare faţă de Neprihănita, dar şi în ceea ce priveşte intervenţiile papilor în favoarea acestei celebrări. Înainte de includerea în calendarul roman a sărbătorii în 1476, aceasta apăruse în orient deja în secolul al şaptelea, şi în acelaşi în Italia de sud supusă bizantinilor.

În 1570 Pius al V-lea a publicat noul "Oficiu" şi în sfârşit în 1708 Clement al XI-lea a extins sărbătoarea, devenită de poruncă, la toată creştinătatea. Dar deja de la începuturile creştinismului Maria este cinstită de către credincioşi drept "Cu totul sfântă" ("panaghia") şi în prima schiţă a sărbătorii liturgice a Zămislirii, anterioară secolului al VII-lea, se notează, dacă nu mărturisirea explicită a scutirii de vinovăţia originală, măcar o convingere echivalentă din punct de vedere teologic. "Potuit, decuit, ergo fecit", argumentase un ilustru teolog medieval: "Dumnezeu putea să o facă, se cuvenea să o facă, deci a făcut-o!". Din iubirea infinită a lui Cristos faţă de Mamă, pe care a pre-răscumpărat-o şi copleşit-o cu Duhul Sfânt din primul moment al existenţei sale, a derivat acest privilegiu singular pe care îl celebrează astăzi Biserica pentru a ne face să medităm nu numai asupra frumuseţii inefabile a sufletului Mariei, dar şi asupra frumuseţii fiecărui suflet sfinţit prin harul răscumpărător al lui Cristos.

La patru ani după proclamarea dogmei Neprihănitei Zămisliri, Fecioara apare sfintei Bernadette Soubirous. Copilei care întreba cu timiditate: "Doamnă, sunteţi aşa de bună să-mi spuneţi numele dumneavoastră?", Maria a răspuns: "Eu sunt Neprihănita Zămislire".

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie