Duminică, 29 decembrie 2024 

Sfântul Thomas Becket

episcop şi martir (comemorare facultativă)

Una dintre alegerile cele mai nimerite ale marelui suveran englez Henric al II-lea a fost cea a cancelarului său în persoana lui Thomas Becket, născut la Londra din tată normand pe la 1117 şi sfinţit arhidiacon şi colaborator al arhiepiscopului de Canterbury, Teobald. În hainele cancelarului regatului, Thomas se simţea perfect în apele sale: avea ambiţie, curaj, frumuseţe şi un pronunţat gust pentru măreţie. La nevoie ştia să fie curajos, în special când era vorba de a apăra bunele drepturi ale principelui său, faţă de care era prieten intim şi tovarăş în momentele de de destindere şi de distracţie.

Arhiepiscopul Teobald a murit în 1161 şi Henric al II-lea, graţie privilegiului acordat de papă, a putut să-l aleagă pe Thomas ca succesor la scaunul primaţial din Canterbury. Nimeni, şi cu atât mai puţin regele, nu prevedea că un personaj atât de "bârfit" se va transforma deodată într-un apărător de nădejde al drepturilor Bisericii şi într-un zelos păstor de suflete. Dar Thomas îl avertizase pe regele său: "Sire, dacă Dumnezeu permite ca eu să devin arhiepiscop de Canterbury, voi pierde prietenia maiestăţii voastre".

Fiind sfinţit preot la 3 iunie 1162 şi consacrat episcop a doua zi, Thomas Becket nu a întârziat să ajungă la conflict cu suveranul. "Constituţiile de la Clarendon" din 1164 reluaseră anumite drepturi regale decăzute. De aceea Thomas Becket a refuzat să recunoască noile legi şi s-a sustras mâniei regelui fugind în Franţa, unde a trăit şase ani de exil, ducând viaţă ascetică într-o mănăstire cistercină.

Încheind cu regele o pace formală, graţie sfaturilor de moderaţie ale papei Alexandru al III-lea, cu care s-a întâlnit, Thomas a putut să se întoarcă la Canterbury, fiind primit în mod triumfal de credincioşi, pe care el i-a salutat cu aceste cuvinte: "M-am întors pentru a muri în mijlocul vostru". Ca prim act a retractat episcopii care încheiaseră pacte cu regele, acceptând "Constituţiile", iar regele şi-a pierdut de această dată răbdarea, lăsând să-i scape o frază imprudentă: "Cine mi-l va lua de aici pe acest preot intrigant?".

S-au găsit cine să-şi asume această sarcină. Patru cavaleri înarmaţi au pornit spre Canterbury. Arhiepiscopul a fost avertizat, dar a rămas la postul său: "Teama de moarte nu trebuie să ne facă să pierdem din vedere dreptatea". El i-a primit pe călăii regelui în catedrală, îmbrăcat în veşminte sacre. S-a lăsat înjunghiat fără a opune rezistenţă, murmurând: "Accept moartea pentru numele lui Isus şi pentru Biserică". Era ziua de 23 decembrie a anului 1170. După trei ani papa Alexandru al III-lea i-a înscris numele în catalogul sfinţilor.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie