Luni, 23 decembrie 2024 

Sfântul Ioan de Kety

preot (comemorare facultativă)

Vladislav al III-lea Jagellon, lituanian, strămoş al unei mari dinastii, s-a convertit la creştinism mai mult din dragoste faţă de coroana Poloniei decât din iubire faţă de principesa Edviga, moştenitoarea tronului. Printre lucrurile bune pe care le-a făcut se numără înfiinţarea în 1400 a celebrei universităţi de la Cracovia, la care după câţiva ani a ocupat catedra de filozofie şi teologie Ioan de Kety, sau Canţiu, după cum el însuşi se numea, datorită obiceiului de a traduce în latină numele nordice.

Ioan se născuse la Kety, mică localitate din Polonia, în 1390. Şi-a desăvârşit studiile la Cracovia, unde şi-a luat diploma şi a fost hirotonit preot. A obţinut catedra universitară într-un moment în care controversa husită devenea tot mai puternică. În calitate de profesor de teologie, Ioan a participat la diferite discuţii contradictorii, primind de la aceste dispute mai mult insulte decât argumentări obiective. Când umilinţa şi răbdarea sa erau puse la grea încercare, fără a pierde obişnuita seninătate a spiritului, se limita să răspundă: "Deo gratias!".

În calitate de preceptor al prinţilor casei regale poloneze, uneori nu putea să se sustragă de la participarea la unele sărbători lumeşti. Într-o zi s-a prezentat la un banchet în haine modeste şi a fost ţinut la poartă de către un slujitor. Ioan a mers să-şi schimbe haina şi s-a întors la vila unde se dădea recepţia. De această dată a putut intra, dar în timpul mesei un neîndemânatic servitor i-a vărsat un pahar de vin pe haină. Ioan a surâs liniştit: "Este drept ca şi haina mea să-şi aibă partea: datorită ei am putut intra aici".

În micile ca şi în marile adversităţi, Ioan a avut ca scop ceva superior prestigiului, carierei şi bunăstării materiale: "Tot mai sus!" repeta adesea, voind să exprime prin acest simplu motto programul său de viaţă ascetică. El s-a distins mai ales prin caritatea evanghelică, de pură marcă franciscană.

În timpul unuia dintre pelerinajele sale la Roma, diligenţa cu care călătorea a fost oprită şi prădată de către un grup de bandiţi, care devastau câmpia romană. Şi Ioan a fost privat de agoniseala sa; dar observând că pe fundul buzunarului îi rămăsese încă o monedă de argint, a alergat după bandiţi, spunând: "Aţi uitat aceasta". Biograful, care relatează episodul, afirmă că bandiţii, mişcaţi, au restituit tot ce furaseră. A murit la Cracovia, la frumoasa vârstă de opzeci şi trei de ani, în noaptea de Crăciun a anului 1473 şi a fost canonizat în 1767. Comemorarea sfântului, celebrată la 20 octombrie, a fost acum mutată în ziua cea mai apropiată de data morţii.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie