Duminică, 22 decembrie 2024 

Sfântul Francisca Saverio Cabrini

călugăriţă

Între 1901 şi 1913 au emigrat numai în America 4.711.000 de italieni, dintre care 3.374.000 proveneau din sud; o adevărată boală socială, o stoarcere de bani, după cum au definit-o politicienii şi sociologii (chiar dacă nu au lipsit cei care, asemenea lui Nitti, au avut curajul să spună că emigrarea era o afacere pentru stat, căruia îi aducea valută externă fără riscuri de capitaluri). Dar alături de dramele pe care emigraţia le-a suscitat, trebuie să amintim şi astăzi o fragilă învăţătoare din S. Angelo Lodigiano, Francisca Cabrini, născută în 1850, ultima dintr-o mulţime de treisprezece copii, care nu a privit la fenomenul emigraţiei cu politicianului sau sociologului, dar cu cei foarte umani de femeie şi creştină, meritând titlul de mamă a emigranţilor.

Orfană de tată şi de mamă, Francisca ar fi voit să se închidă în mănăstire, dar nu a fost acceptată datorită sănătăţii şubrede. A acceptat atunci sarcina de a se îngriji de un orfelinat, încredinţat ei de către parohul din Codogno. Tânăra, obţinând de curând diploma de învăţătoare, a făcut mult mai mult: a îndemnat câteva tovarăşe să se asocieze cu ea, constituind primul nucleu al Surorilor misionare ale Sfintei Inimi, puse sub ocrotirea unui neînfricat misionar, sfântul Francisc Xaveriu, al cărui nume şi l-a luat ea însăşi, pronunţând voturile religioase. Ca şi sfântul iezuit, ar fi voit să pornească pe mare spre China, dar când a aflat despre neglijenţa vinovată şi drama disperării a mii şi mii de emigranţi italieni, debarcaţi din nave în portul New York lipsiţi de cea mai mică asistenţă materială şi spirituală, Francisca Saverio Cabrini nu a stat pe gânduri.

Şi ea în prima dintre cele douăzeci şi patru de traversări oceanice a împărtăşit suferinţele şi nesiguranţele compatrioţilor noştri; dar este extraordinar curajul cu care a înfruntat prea numeroasa metropolă americană şi a ştiut să se descurce pentru a stabili acolo punctul de întâlnire şi de ajutor al emigranţilor. Mai întâi s-a îngrijit de orfani şi bolnavi, construind case, şcoli şi un mare spital la New York, apoi la Chicago, în cele din urmă în California, şi a răspândit în sfârşit opera sa în toată America, până în Argentina.

Celui care se mira de succesul unor opere atât de mari, madre Cabrini îi răspundea cu sinceră umilinţă: "Oare toate aceste lucruri nu le-a făcut Domnul?". Exprimate în cifre aceste opere constituiau peste treizeci de fundaţii la opt naţiuni diferite. Moartea a ajuns-o la datorie, după al nu ştiu câtălea drum, la Chicago, în 1917. Trupul său a fost adus în triumf la New York, în biserica de lângă "Mother Cabrini High School", pentru ca să fie aproape de cei emigraţi.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie