Sâmbăta, 21 decembrie 2024 

Sfântul Petru Canisiu

preot şi învăţător al Bisericii (comemorare facultativă)

Apelativul inventat pentru acest sfânt: "ciocanul ereticilor", este total impropriu. Poate cumva sfântul Petru Kanijs (născut la Nimega, Olanda, în 1521) poate fi definit un fier pus între nicovală şi ciocan, adică ţinta iritaţiei pe care predica sa clară o trezea în mediile protestante şi a reavoinţei pe care invidia o trezea chiar printre înşişi coreligionarii săi. Fiul primarului din Nimega, Petru Kanijs, latineşte Canisius, a avut posibilitatea de a frecventa cele mai bune şcoli, drept canonic la Louvain şi drept civil la Köln.

În acest oraş prefera să petreacă timpul liber în mănăstirea certozinilor. Nimeni nu bănuia că tânărul avocat, căruia tatăl îi asigurase un bun început în profesie, sub hainele bogate purta ciliciul. Lectura scurtei scrieri Exerciţii spirituale pe care sfântul Ignaţiu o scrisese de curând a determinat cotitura decisivă a vieţii sale: făcând practica de pietate la Mainz sub conducerea părintelui Faber, a intrat în Societatea lui Isus şi a fost al optălea iezuit care a depus voturi solemne. În tânărul ordin a avut posibilitatea de a se preocupa de studiile sale preferate şi a-şi arăta iubirea faţă de erudiţie; lui i se datorează publicarea operelor sfântului Ciril din Alexandria, ale sfântului Leon cel Mare, ale sfântului Ieronim şi ale lui Osio din Cordoba.

Trăind în plin climat de reformă şi contrareformă, a luat parte activă la conciliul Tridentin, ca teolog al cardinalului Truchsess şi consilier al papei. S-a distins prin profunzimea culturii sale teologice, prin zelul şi acţiunea sa, dar şi prin spiritul paşnic, conciliator. Sfântul Ignaţiu l-a chemat în Italia, trimiţându-l mai întâi în Sicilia pentru a fonda primul dintre renumitele colegii, apoi la Bologna să predea teologia, pentru a-l trimite apoi în Germania, unde timp de treizeci de ani, în calitate de superior provincial, a dăruit cele mai bune energii ale sale, într-o epocă atât de dificilă datorită sciziunii făcute de reforma protestantă. A primit apelativul, meritat, de al doilea apostol al Germaniei (primul este sfântul Bonifaciu).

Ca scriitor nu s-a preocupat numai de opere de erudiţie, dar şi, şi mai ales, de cele catehetice, adaptând învăţătura la capacitatea celor mici şi a celor mari. Sfântul Pius al V-lea i-a oferit cardinalatul, dar Petru Canisiu l-a rugat pe papa să-l lase în slujba sa umilă în rândul comunităţii, folosind timpul pentru rugăciune şi pocăinţă. A murit la Freiburg, în Elveţia, la 21 decembrie 1597. A primit cinstea altarelor şi titlul de învăţător al Bisericii în 1925.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie