Joi, 19 decembrie 2024
Fericitul Urban al V-lea
papă
"Mai mult decât de orice alt oraș, tu ești legat de Roma", scris Francesco Petrarca benedictinului francez Guglielmo de Grimoardo, ales pe tronul pontifical la 28 septembrie 1362 deși nu era nici cardinal, nici episcop. Născut în castelul Grisac, în Languedoc, în 1310, din familie nobilă, intrase încă tânăr la benedictinii prioratului din Chirac, unde a primit o solidă cultură. Luându-și doctoratul în dreptul canonic și civil, a predat la universitățile din Montpellier, Toulouse și Avignon, înainte de a primi de la curia pontificală diferite însărcinări în calitate de delegat la Milano și Neapole, unde l-a găsit numirea de pontif.
Fiind consacrat episcop la Avignon, în aceeași zi, 6 noiembrie 1362, își punea tiara cu numele de Urban al V-lea. Speranțele unei întoarceri a papei la Roma din ceea ce mulți creștini numeau "sclavia babiloniană", au părut dintr-o dată realizabile. Scrisoarea citată a lui Petrarca este un ecou al acestei foarte vii așteptări. Acest papă foarte activ și pios a arătat îndată că posedă aptitudinile omului de conducere și fermitatea în conducerea bărcii lui Petru, într-o epocă atât de dificilă pentru viața internă a bisericii.
Nu a urcat numai metaforic în "barcă". La cinci ani după înălțarea sa pe tronul pontifical, și mai exact la 30 aprilie 1367, se îmbarca împreună cu toată curia pe o adevărată flotă de galere și pornea spre Roma. După o oprire la Genova și o ședere la Viterbo papa putea în sfârșit să pună piciorul în Cetatea eternă, la 16 septembrie a aceluiași an, primit de toată pupulația în sărbătoare. După câteva zile, Roma "toată răsuna de lucrări", după cum scria Coluccio Salutati. Dar mai presus de restaurarea lucrurilor materiale sfântul pontif s-a îngrijit de reconstruirea spirituală a Bisericii, promovând unitatea dintre creștini, care a părut că se va actualiza prin unirea Bisericii grecești cu cea latină în 1369.
Totuși pacea sufletelor din statele pontificale a durat puțin, iar la 7 aprilie 1370 Urban al V-lea părăsea din nou Roma pentru a se întoarce la Avignon, în ciuda rugăminților și îndemnurilor atâtora, printre care sfânta Brigita, care, ajungându-l în apropiere de lacul de la Bolsena, i-a prezis că va muri în scurt timp, dacă se va întoarce la Avignon. A murit într-adevăr la 19 decembrie a aceluiași an. Această nouă alegere, dictată de situații particulare istorice, nu știrbește marile merite ale pontificatului său, care a durat opt ani și căruia i se atribuie o eficace reformă a moravurilor și un progres deosebit al doctrinei creștine și al studiilor în general.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)