Miercuri, 11 decembrie 2024 

Sfântul Damasus I

papă (comemorare facultativă)

Sfântul Damasus, de origine spaniolă, născut pe la 305, papă din 366 până în 384, după ce a fost diacon al Bisericii din Roma cu papa Liberiu, a participat în mod activ la eforturile doctrinale pentru întoarcerea la ortodoxie. Atitudinea sa fermă, care a obţinut aprobarea entuziastă a creştinătăţii, când, neţinând cont de ameninţări şi protecţii imperiale, i-a depus pe toţi episcopii aflaţi în legătură cu arianismul, a readus Biserica la unitate, stabilind principiul potrivit căruia comuniunea cu episcopul Romei este semnul recunoaşterii unui catolic şi a unui episcop legitim.

Ales nu fără conflicte (au fost lupte crâncene între facţiunile opuse şi într-o singură zi furibundele certuri au lăsat la pământ peste 137 de morţi), papa Damasus a demonstrat prin fapte că alegerea fusese justă. În timpul pontificatului său a fost o explozie de rituri, rugăciuni, predici, cu noi instituţii liturgice şi catehetice care au alimentat viaţa creştină. Se datorează iniţiativei acestui papă studiile pentru revizuirea textului Bibliei şi noua versiune în latină (numită Vulgata) făcută de sfântul Ieronim, pe care sfântul Damasus şi l-a ales ca secretar al său.

În aceşti ani Biserica atinsese o nouă dimensiune religios-socială, devenind o componentă a vieţii publice. Ajunge să amintim opera sfântului Ambrozie de la Milano. Acum episcopii puteau să scrie, să catehizeze, să avertizeze şi să condamne. În 380, cu ocazia sinodului de la Roma, papa Damasus şi-a exprimat recunoştinţa sa faţă de capii imperiului care dăduseră din nou Bisericii libertatea de a se administra singură. Cu libertatea dobândită vechile locuri de rugăciune, cum ar fi catacombele, ar fi decăzut în ruină, dacă acest extraordinar om de conducere nu ar fi fost în acelaşi timp un poet sensibil faţă de vechile amintiri şi de glorioasele urme lăsate de martiri, pe care i-a preamărit nu numai în renumitele sale "titluri" (epigrame scrise pe piatră de către caligraful Dionisiu Filocal), dar pe care i-a cinstit dedicându-se în mod personal identificării mormintelor lor şi consolidării criptelor care le păstrau moaştele.

În cripta papilor din catacombele sfântului Callixt, la capătul lungului epigraf, el a adăugat: "Aici, eu, Damasus, aş dori să fie înmormântate rămăşiţele mele pământeşti, dar mă tem să nu conturb cenuşa pioasă a martirilor". Sfântul Ieronim atestă că papa Damasus a murit în vârstă de aproape optzeci de ani. A fost înmormântat în mormântul pe care el însuşi şi-l pregătise, din umilinţă departe de glorioasa cenuşă a martirilor, pe via Ardeatina. Mai târziu rămăşiţele sale pământeşti au fost deshumate şi duse în biserica "S. Lorenzo in Damaso".

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie