Miercuri, 6 noiembrie 2024
Sfântul Leonard din Noblac
pustnic
Este unul dintre cei mai populari sfinți din Europa centrală. Într-adevăr un cercetător spune că în cinstea sa au fost ridicate nu mai puțin de șase sute de biserici și capele, iar numele său revine des în toponimie și în folclor. Același cercetător adaugă că el "s-a bucurat de o devoțiune deosebită în epoca cruciadelor, iar printre cinstitori s-a aflat principele Boemond al Antiohiei care, fiind luat prizonier de către necredincioși în 1100, a atribuit eliberarea sa în 1103 sfântului și, întorcându-se în Europa, a dăruit sanctuarului "Sfântul Leonard" din Noblac, ca ex voto lanțuri de argint asemănătoare cu cele cu care fusese împovărat în timpul închisorii". Sfântul Leonard din Noblac (sau din Limoges) este un sfânt "descoperit" la începutul secolului al XI-lea și din acea perioadă datează primele biografii, mai ales legendare, care au inspirat apoi și cultul față de el.
Cu obișnuitul lor spirit critic, Bollandiștii au declarat "fabularum plena", plină de povești, Vita sancti Leonardi care a apărut în mod anonim puțin după 1030. Cu toate acestea din acest izvor fără îndoială puțin autentic preluăm informațiile următoare: Leonard s-a născut în Gallia în timpul împăratului Anastasie, adică între 491 și 518. Părinții săi fiind mai mult decât nobili, ba chiar prieteni intimi ai lui Clodovec, marele conducător al francilor, acesta a voit să fie naș la botezul copilului. Devenind tânăr, Leonard nu a voit să se dedice carierei armelor și a preferat să-l urmeze pe sfântul Remigiu, devenit arhiepiscop de Reims.
Fiindcă sfântul Remigiu, bazându-se pe prietenia sa cu regele, obținuse privilegiul de a putea acorda libertatea tuturor prizonierilor cu care se întâlnea, și Leonard a cerut și a obținut o putere asemănătoare, pe care a exercitat-o în repetate rânduri. Regele s-a simțit în drept să-i ofere și altceva, demnitatea episcopală. Dar Leonard, care nu aspira la gloriile omenești, a preferat să se retragă mai întâi la sfântul Maximin la Micy iar apoi în apropiere de Limoges, în chiar mijlocul unei păduri numite Pavum.
Singurătatea sa a fost întreruptă într-o zi de sosirea lui Clodovec care era la vânătoare cu toată suita sa. Împreună cu regele era și regina, care tocmai atunci a fost surprinsă de durerile nașterii. Rugăciunile și îngrijirile sfântului Leonard au mijlocit o naștere fericită, și atunci regele a încheiat cu sfântul un pact deosebit: îi va dărui, pentru a construi o mănăstire, tot teritoriul pe care va reuși să-l delimiteze parcurgându-l călare pe un măgar. În jurul oratoriului dedicat sfintei Fecioare Maria și al fântânii va lua naștere un nou oraș.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)