Luni, 7 octombrie 2024
Sfânta Fecioară Maria a Rozariului
(comemorare)
Rozariul s-a născut din iubirea creștinilor față de Maria în epoca medievală, probabil în timpul cruciadelor în Țara Sfântă. Obiectul care se folosește la recitarea acestei rugăciuni, respectiv coroana, este de origine foarte veche. Anahoreții orientali foloseau pietricele pentru a calcula numărul rugăciunilor vocale. În conventele medievale frații laici, scutiți de recitarea psalmilor datorită lipsei de familiaritate cu limba latină, completau practicile lor de pietate prin recitarea de mai multe ori a rugăciunii "Pater noster", pentru numărarea cărora sfântul Beda Venerabilul sugerase adoptarea unui șirag de boabe înșirate pe o sfoară. Apoi, povestește o legendă, însăși sfânta Fecioară, apărând sfântului Dominic, i-a indicat în recitarea Rozariului o armă eficace pentru a lupta împotriva ereziei albigenze.
S-a născut astfel devoțiunea față de coroana rozariului, care are semnificația unei ghirlande de trandafiri oferite sfintei Fecioare. Promotori ai acestei devoțiuni au fost într-adevăr dominicanii, cărora le aparține și paternitatea confraternităților Rozariului. Un papă dominican, sfântul Pius al V-lea, a fost primul care a încurajat și a recomandat în mod oficial recitarea Rozariului, care în scurt timp a devenit rugăciunea populară prin excelență, un fel de "breviar al poporului", de recitat seara, în familie, pentru că este foarte oportun pentru a da o orientare spirituală liturgiei familiare.
Acele "Bucură-te Marie" recitate în familie sunt animate de un autentic spirit de rugăciune: "Și în timp ce se propagă cadența dulce și monotonă a acelor "Ave Maria", tatăl sau mama familiei se gândesc la preocupările familiare, la copilul pe care îl așteaptă, la problemele pe care le pun deja fiii mai mari. Acest ansamblu de aspecte ale vieții familiare primește atunci lumina misterului salvific al lui Cristos și este încredințat în mod spontan cu simplitate mamei minunii de la Cana și a întregii răscumpărări" (Schillebeeckx).
Celebrarea sărbătorii de astăzi, instituite de sfântul Pius al V-lea pentru a comemora victoria repurtată în anul 1571 la Lepanto împotriva flotei turcești (la început se spunea "Sfânta Maria a Victoriei"), în ziua de 7 octombrie, care în acel an cădea duminica, a fost extinsă în 1716 la Biserica universală și fixată în mod definitiv la 7 octombrie de către sfântul Pius al X-lea în anul 1913. "Sărbătoarea preasfântului Rozariu", cum era numită înainte de reforma calendarului din anul 1960, rezumă într-un anumit sens toate sărbătorile sfintei Fecioare și totodată misterele lui Isus, la care Maria a fost asociată, prin meditarea celor cincisprezece momente ale vieții Mariei și a lui Isus.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)