Miercuri, 30 octombrie 2024
Sfântul Gerard
Astăzi, Martirologiul roman fixează amintirea sfântului Gerard episcop de Potenza în Lucania. Acesta era originar din Piacenza și, transferându-se la Potența, a fost ales ca episcop pentru virtuțile sale și pentru activitatea sa taumaturgică. Murind după doar opt ani de episcopat, succesorul său Manfred a scris despre el o Viață poate prea pronunțat de panegirică și mai ales i-a obținut o canonizare "viva voce" (adică fără documentație scrisă) din partea papei Calixt al II-lea (1119-1124). Dar există un alt Gerard, originar și el din Potentino, care a avut și are o faimă mult mai mare decât episcopul din evul mediu. Este vorba despre sfântul Gerard Maiella, unul dintre sfinții cei mai populari din Italia de sud. Iar motivul acestei popularități este: într-adevăr el este (sau era?) invocat mai ales de către femeile însărcinate și cele care nășteau.
La începutul anului 1800, la aproximativ cincizeci de ani după moartea sa, un medic din Grassano (Matera) declara: "De mulți ani eu nu mai exercit profesia de medic. O exercită pentru mine fratele Gerard": acest medic lua atât de mult în serios ocrotirea lui Gerard, care va fi proclamat fericit de abia în anul 1893, care în loc de medicamente prefera să lase pacienților săi o imagine de bun călugăr. Iar Tannoia, în Viața scrisă în jurul anului 1806, declara: "Fratele Gerard este un protector special, fapt pentru care nu există în Foggia nici o femeie care trebuie să nască și care să nu aibă imaginea lui și să nu invoce ocrotire sa". O deosebită "revanșă de sfânt" pentru suferințele primite ca urmare a calomniilor unei femei, o fostă călugăriță, prin articol de ziar, care a fost prea ușor crezută de către superiorii săi.
În realitate sfântul Gerard, care pe patul de moarte putea mărturisi că nu știe nici măcar ce înseamnă o ispită necurată, avea despre femeie o concepție superioară: vedea într-adevăr în fiecare femeie o imagine a Mariei, "laudă continuă a Preasfintei Treimi". Erau elanurile mistice ale unui suflet simplu, dar plin de ardoare spirituală. Exclama adesea: "Dumnezeul meu iubit; Duhul meu sfânt", simțind aproape de el bunătatea și iubirea nemărginită a lui Dumnezeu. Mai mult decât un ascet, este un mistic.
Viața sa este plină de privațiuni, de suferințe, de umilințe, dar totul este profund animat, finalizat spre o întâlnire vie și personală cu Dumnezeu. Și aceasta rămâne despre el, dincolo de unele "extravaganțe" autentice, care îi pot șoca pe cei "bine gânditori". Există ceva autentic și genuin chiar și în exagerările sale pe care poate acei hippies din zilele noastre le-au făcut din nou actuale. Dar contestarea sfântului Gerard a fost una din interior.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)