Miercuri, 23 octombrie 2024 

Sfântul Ioan de Capestrano

preot

(comemorare facultativă)

Sfântul Ioan de Capistran avea şaptezeci de ani, în anul 1456, când se afla la porţile Belgradului, ameninţat de armata turcă, pentru a încuraja trupele creştine înarmat numai cu o cruce mare de lemn şi cu glasul puternic: "Fie înaintând, fie în retragere, fie lovind, fie loviţi, - striga - invocaţi numele lui Isus. În el singur este mântuirea!". Era 21 iulie. După trei luni, 23 octombrie, fratele Ioan de Capistran murea la Ilok (Villach, în Austria).

Se născuse la Capestrano, în provincia L'Aquila, în anul 1386, fiu al unui baron german şi al unei mame din Abruzzo. Era un băiat frumos, cu părul blond, "care - îşi amintea - părea format din fire de aur, iar eu îl purtam lung, după moda din satul meu, astfel încât unduia asemenea unui dans frumos". Datorită originii sale şi aspectului nordic l-au numit Giantudesco. A studiat dreptul civil şi cel ecleziastic la Perugia, luându-şi diploma de excelent jurist. A primit imediat numirea de judecător şi guvernator al oraşului. Când Perugia a fost ocupată de cei din gruparea familiei Malatesta, o dată cu înalta sarcină, Ioan a pierdut şi libertatea.

În închisoare a avut posibilitatea să mediteze asupra vanităţii onorurilor lumeşti şi, ieşind din închisoare, deja transformat în interior, a obţinut anularea căsătoriei şi s-a dus să bată la poarta conventului franciscan din Assisi. A îmbrăcat astfel haina observanţilor, adică a urmaşilor sfântului Francisc care primiseră reforma susţinută de sfântul Bernardin, al cărui prieten şi ucenic a fost Ioan de Capestrano. Atunci a început pentru dinamicul frate acea activitate apostolică multiplă care l-a ţinut angajat timp de 40 de ani în diferite locuri ale Europei, neobosit organizator al operelor de caritate, mesager al păcii, consilier, misionar printre husiţi, în Bavaria, în Turingia, în Saxonia, în Silezia şi în Polonia.

Papii, care l-au avut consilier, i-au încredinţat misiuni diplomatice în diferite state italiene, din Milano în Sicilia. Regele Ferdinand al III-lea l-a voit în Austria, iar ordinul său l-a trimis ca vizitator în Ţara Sfântă şi în Ţările de Jos. Organizator al cruciadei contra turcilor, a fost în Ungaria şi în Balcani. Cu tenacitatea tipic teutonă şi cu elanul popoarelor mediteraneene a dus la capăt iniţiative care pentru alţii ar fi părut imposibile. Dar victoriile cele mai semnificative le-a repurtat în domeniul dreptei credinţe, în apărarea adevărului de erezie, a adevăratului spirit franciscan de compromisul inovatorilor, a păcii civile şi religioase în punctele fierbinţi ale Europei în care a fost prezent cu o rapiditate surprinzătoare, în pofida faptului că dispunea numai de un măgar drept mijloc de locomoţie. A murit pe poziţie, la 23 octombrie 1456 şi a fost canonizat în anul 1690.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie