Marți, 22 octombrie 2024
Sfântul Aberciu din Hierapolis
episcop
Viața sfântului Aberciu a fost scrisă abia în secolul al IV-lea, la două secole după moartea sa, și firește faptelor realmente întâmplate și asupra cărora poate nu existau prea multe informații li s-au adăugat elemente legendare, care i-au făcut cu adevărat severi pe istoricii, care l-au considerat pe Aberciu o figură puțin mai mult decât inventată. Dar Aberciu și-a luat o frumoasă revanșă. În anul 1882 într-adevăr la Kelendre în apropiere de vechiul Hierapolis, capitala Frigiei Salutare, arheologul William Ramsay a descoperit o inscripție greacă, aflată pe un pilastru situat în fața marii moschei. Erau exact începutul și sfârșitul "epitafului" episcopului Aberciu care fusese păstrat despre viața, prea repede îndepărtată din seria operelor utilizabile din punct de vedere istoric.
Un an mai târziu, în anul 1883, același Ramsay a descoperit alte două fragmente din partea centrală a epitafului, care a fost astfel confirmat pe deplin. Prestigioasa descoperire i-a fost dăruită papei Leon al XIII-lea în anul 1892, cu ocazia jubileului său, și de aceea este păstrată acum în "Galleria lapidaria" a Muzeului Lateran din Roma. Textul acestui epitaf este unul dintre documentele cele mai prețioase pentru istoria creștinismului, pentru că atestă răspândirea lui și unele caracteristici dogmatice și liturgice dintr-o epocă ce nu este cu siguranță posterioară anului 216.
Iată importantul document: "Fiind cetățean al unui oraș ales, mi-am făcut acest monument pe când încă trăiam pentru a avea aici o vrednică înmormântare pentru trupul meu, eu care mă numesc Aberciu, ucenic al păstorului curat care paște turmele de oi pe munți și pe câmpii; el are ochi mari care privesc din înălțimi peste tot. El m-a învățat scripturile demne de credință; el m-a trimis la Roma să contemplu palatul regal și să văd o regină cu îmbrăcăminte și încălțăminte de aur; eu am văzut acolo un popor care poartă o pecete strălucitoare. Am vizitat și câmpia Siriei și toate orașele sale și, dincolo de Eufrat, Nisibi și peste tot am găsit confrați..., avându-l pe Paul cu mine, iar credința m-a călăuzit pretutindeni și mi-a dat ca hrană peștele din marele izvor, curat, pe care fecioara curată obișnuiește să-l ia și să-l ofere spre mâncare în fiecare zi prietenilor săi credincioși, având un vin excelent pe care obișnuiește să-l dea împreună cu pâinea. Eu, Aberciu, am cerut să se scrie aceste lucruri aici, în prezența mea, având șaptezeci și doi de ani. Oricine înțelege ceea ce spun și gândește ca mine, să se roage pentru Aberciu. Nimeni să nu-l depună pe un altul în mormântul meu, altfel va plăti 2000 de monede de aur pentru tezaurul romanilor și 1000 iubitei mele patrii Hierapolis".
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)