Marţi, 9 ianuarie 2024 

Sfinţii Iulian, Basilissa şi fericitul Grigore al X-lea

martiri şi papă

Activitatea pământească a lui Iulian şi a Basilissei poate fi împărţită în mod clar în trei perioade. Prima a fost cea a formării lor umane şi creştine şi a hotărârii, luată de Iulian şi acceptată de Basilissa, de a trăi în feciorie căsătoria aleasă pentru a face pe placul părinţilor lor. După moartea acestora, cei doi soţi curaţi s-au separat pentru a fonda o mănăstire, el de bărbaţi şi ea de femei, în care angajarea spirituală nu excludea, ba chiar se vădea în mod eficace într-o intensă activitate caritativă.

A treia perioadă a constat în preţioasa mărturie a sângelui dată nu numai de Iulian, ci şi de un numeros grup animat de el, după cum povesteşte cu o oarecare subliniere Martirologiul roman: "La Antiochia (în realitate spun cercetătorii că e vorba despre Antinoe), sub Diocleţian şi Maximilian, (se celebrează) naşterea sfinţilor Iulian, martir şi Basilissa, fecioară, soţia aceluiaşi Iulian. Aceasta, după ce a păstrat fecioria împreună cu soţul său, şi-a sfârşit viaţa în pace. Apoi Iulian, după ce a văzut arsă de vie o mulţime de preoţi şi slujitori ai Bisericii lui Cristos, care, datorită cruzimii persecuţiei s-au refugiat la ai lor, a fost şi el maltratat prin foarte multe chinuri, din porunca preşedintelui Marcian, şi condamnat la pedeapsa capitală. O dată cu el, au suferit preotul Antoniu, Anastasiu, care fusese înviat din morţi de acelaşi Iulian şi făcut părtaş de harul lui Cristos, copilul Celsus împreună cu mama sa Marcionilla, şapte fraţi şi foarte mulţi alţii".

Cu totul diferită a fost activitatea pământească a fericitului piacentin Tedaldo Visconti, care a fost papă din anul 1271 până în anul 1276. Născut în jurul anului 1210 avea un temperament blând şi senin care l-a făcut admirat de către un influent concetăţean cardinal, cistercianul Giacomo da Pecorara, care l-a voit cu el la Lyon, unde era programat un mare conciliu, la Piacenza, Liege şi Roma, în care a rămas mai mult sau mai puţin. A fost şi la Paris, unde i-a avut colegi de şcoală pe sfântul Bonaventura şi pe sfântul Toma.

Alegerea sa ca papă, care a avut loc la sfârşitul conclavului trienal din Viterbo, i-a parvenit în timp ce era în Ţara Sfântă, unde de asemenea i-a primit pe fraţii Polo reîntorşi din aventura lor în extremul Orient şi şi-a putut da seama despre necesitatea unei cruciade, asupra căreia s-a concentrat atenţia sa. A anunţat-o fără ezitare în importantul Conciliu al doilea din Lyon (1274), care a realizat o efemeră, întrucât ambiguă, reunire cu Orientalii.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie