Duminică, 7 ianuarie 2024 

Sfântul Raimund de Penafort

preot (comemorare facultativă)

Când Grigore al IX-lea, care l-a avut drept preţios colaborator timp de şase ani, i-a comunicat intenţia sa de al numi arhiepiscop de Tarragona, consternarea lui Raimund de Penafort a fost atât de mare, încât i-a pricinuit o mare suferinţă. Umilul şi învăţatul frate, care s-a născut între anii 1175 şi 1180, evitase cu încăpăţânare onorurile şi prestigiul, dar nu reuşise întotdeauna. Refuzând o viaţă agitată şi veselă (era fiul nobilului castelan de Penafort, din Catalonia), s-a dedicat foarte devreme studiilor filozofice şi juridice: la douăzeci de ani preda filozofia la Barcelona şi la treizeci de ani, nou laureat fiind, preda jurisprudenţa la Bologna, retribuit în mod excepţional de primărie cu un salariu care dispărea imediat luând drumuri atât de diferite, pentru alinarea şi ajutorul celor nevoiaşi.

Întors la Barcelona la invitaţia episcopului său, în anul 1220 a fost numit canonic şi a primit de la prietenul său Petru Nolasco invitaţia de a redacta Constituţiile ordinului gata de a fi înfiinţat al Mercedarilor. Dar îndată ce dominicanii, cunoscuţi de către el de la Bologna, au pus piciorul în Barcelona, Raimund a părăsit totul pentru a îmbrăca rasa lor alb-neagră: după şaisprezece ani, în anul 1238, a devenit al treilea maestru general, o sarcină pe care n-a putut s-o refuze. Timp de doi ani a vizitat pe jos conventele Ordinului, apoi a convocat capitulul general la Bologna şi acolo a făcut să-i fie acceptată demisia. La vârsta de şaptezeci de ani s-a putut astfel întoarce la învăţământ şi la grija sufletelor.

Primind sarcina de confesor al regelui Iacob de Aragon, nu a ezitat să mustre conduita sa scandaloasă într-o expediţie în insula Maiorca. Se povesteşte că, după ce regele a interzis tuturor ambarcaţiunilor să înceapă navigaţia spre continent, Raimund voind să-şi arate dezacordul faţă de suveran, şi-a întins mantia pe apă şi a ajuns la Barcelona pe acea barcă insolită, cu pânze.

Una dintre operele sale apostolice cele mai demne de amintire sunt misiunile pentru convertire evreilor şi a mahomedanilor stabiliţi în Spania; după tradiţie, îi este recunoscut meritul de a-l fi rugat pe sfântul Toma de Aquino să scrie Summa contra Gentiles, pentru ca predicatorii săi să poată avea la îndemână un text valid de apologetică în controversele cu ereticii şi necredincioşii. A scris el însuşi importante opere de teologie morală şi drept, printre care Summa casuum, pentru administrarea exactă şi rodnică a sacramentului pocăinţei. A murit aproape centenar la 6 ianuarie 1275 şi a fost canonizat în anul 1601.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie