Miercuri, 3 ianuarie 2024 

Sfânta Genoveva

fecioară

Numele şi devoţiunea faţă de sfânta Genoveva, care nu trebuie confundată cu o legendară omonimă din Brabant, sunt foarte populare în Franţa şi mai ales la Paris, a cărui patroană este: însuşi numele ei francez, Genevieve??, are o sonoritate mai dulce decât corespondentul italian. Viaţa fecioarei pariziene este povestită în Vita Genovefae, scrisă la circa 20 de ani după moartea sa: această biografie, considerată astăzi document istoric demn de luat în seamă chiar dacă nu întru totul genuin, are tonul modest al celui care scrie pentru scopuri cu rafinament edificatoare, dar reuşeşte să o plaseze pe sfântă într-un cadru istoric.

Născută la Nanterre (în împrejurimile Parisului) în jurul anului 422, a fost consacrată lui Dumnezeu la şase ani de către sfântul Gherman din Auxerre, aflat în drum spre Anglia, unde se răspândea erezia pelagiană. La 15 ani Genoveva s-a consacrat definitiv lui Dumnezeu, intrând într-un grup de fecioare consacrate lui Dumnezeu care, deşi purtau o haină care le deosebea de alte femei, nu trăiau în mănăstire, dar în casele lor, dedicându-se operelor de caritate şi pocăinţe. Genoveva lua lucrurile la modul cel mai serios: mânca numai joia iar duminica şi din seara Epifaniei până în joia sfântă nu ieşea niciodată din cămăruţa sa.

Având doar treizeci de ani, este implicată în politică: în anul 451 Parisul era sub ameninţarea hunilor lui Attila; parizienii se pregăteau de fugă, dar Genoveva i-a convins să rămână în oraş, încrezându-se în protecţia cerului. Aşa s-a întâmplat, dar sfânta a riscat linşajul din partea celor mai fricoşi. După respingerea barbarilor, s-a profilat sperietoarea foametei. Atunci Genoveva a urcat pe un vaporaş, a mers pe Sena şi a procurat grâne de la ţărani, împărţindu-le apoi cu generozitate. O demnă înaintaşă a sfintei Ioana d'Arc! S-a prevalat de prietenia sa cu regii Hilderic şi Clodovec pentru obţinerea graţierii pentru numeroşi prizonieri politici.

După ce a murit, în jurul anului 502, pe mormântul său a fost ridicat un modest oratoriu din lemn, care a fost primul germene al unei abaţii şi a fost apoi transformat în bazilică de către Ludovic al XV-lea. Era invocată în special cu ocazia gravelor calamităţi, cum ar fi ciuma, sau pentru a implora venirea ploii, ori contra revărsărilor Senei. Iacobinii Revoluţiei franceze i-au distrus în mod parţial relicvele şi au transformat bazilica "Sfânta Genoveva" - care a luat numele clasic de Pantheon - în mausoleu al francezilor de renume. Dar cultul faţă de sfânta Genoveva a continuat în biserica vecină "Saint-Etienne-du-Mont".

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie