Sâmbăta, 20 ianuarie 2024
Sfinții Fabian și Sebastian
papă și martiri (comemorare facultativă)
Vechile cărți liturgice romane aveau un formular de celebrare propriu fiecăruia dintre acești doi sfinți, care, mai târziu, au fost amintiți într-o singură celebrare. Noul calendar, ținând cont de vechea uzanță, a prescris două memorii facultative separate. Papa Fabian a fost una dintre primele victime ale persecuției lui Decius, în anul 250. Urmând în anul 236 grecului Anter, Fabian își câștigase faima de bun organizator, nu numai printre creștini, deoarece același împărat, după o informație relatată de sfântul Ciprian, a spus că ar fi preferat un rival în imperiu, decât un episcop ca Fabian la Roma.
Aproape necunoscut înainte de alegerea sa ca papă (Leggenda aurea, sub călăuza istoricului Eusebiu, vorbește despre un porumbel alb care s-ar fi așezat pe capul său în timp ce asista la întrunirea credincioșilor care trebuiau să desemneze candidatul), a fost apreciat, în afară de inovațiile administrative, pentru intervențiile sale doctrinale, în special în controversele vivacei Biserici africane. Sfântul Fabian a fost înmormântat în catacombele "Sfântul Callixt", cărora le dedicase o parte dintre grijile sale.
Puțin mai departe, în catacombele care au luat numele său, a fost înmormântat "Sfântul Sebastian, al cărui martiriu are loc în aceeași zi, 20 ianuarie, dar cu 50 de ani mai târziu, sub Dioclețian. Sfântul Ambrozie ne informează că Sebastian era milanez din naștere; dar mult mai numeroase (și legendare) informații pot să fie luate din Patima sfântului Sebastian, rod al devoțiunii și fanteziei lui Arnobio cel Tânăr, un călugăr din secolul al V-lea. Prieten al împăratului, Sebastian ar fi fost un cavaler care s-a prevalat de prieteniile sale, pentru a veni în ajutor fraților în credință încarcerați și trimiși la chinuri. El ar fi făcut și operă misionară convertind la credință soldați și prizonieri, și pe însuși guvernatorul Romei, Cromațiu, și pe fiul său, Tiburțiu, care convertiți de Sebastian, ar fi înfruntat martiriul. Un astfel de zel nu putea trece neobservat la curte, astfel încât însuși împăratul Dioclețian l-a chemat înaintea sa pe curajosul centurion.
Începutul a fost patetic, pentru că împăratul a făcut apel la vechea familiaritate: "Eu îți deschisesem porțile palatului meu și-ți deschisesem calea pentru o carieră promițătoare și tu atentai la sănătatea mea...". Dar a trecut foarte repede la amenințări și în sfârșit la condamnarea fără apel. Mereu conform cu Leggenda aurea, sfântul Sebastian a fost legat de trunchiul unui copac, în câmp deschis, și ucis cu săgețile de către un pluton de tovarăși de luptă. Este unul dintre "personajele" din Fabiola de Wiseman.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)