Joi, 11 ianuarie 2024 

Sfântul Igin

papă

"Comemorarea" sfântului Igin a fost scoasă din calendarul reînnoit, pentru că a fost introdusă numai în secolul al XII-lea; nu există motiv pentru a considera că sfântul Igin a murit martir şi nu se ştie data morţii. Totuşi îi dedicăm profilul zilei, pentru deja lunga tradiţie şi pentru că este un nume drag multor persoane. Spre sfârşitul secolului al II-lea, sfântul Irineu, la întoarcerea dintr-o călătorie la Roma, enumera cei doisprezece episcopi succedaţi pe scaunul roman al sfântului Petru în zilele sale. Igin era al nouălea din această serie, singurul purtător al acestui nume, succesor al sfântului Telesfor "care a dat o glorioasă mărturie", adică a suferit martiriul, sub împăratul Adrian.

Liber Pontificalis şi Martirologiul roman afirmă că şi Igin a suferit martiriul, la 11 ianuarie (140), în timpul persecuţiei lui Antoninus Pius, şi a fost înmormântat "alături de trupul fericitului Petru în Vatican". Totuşi pare improbabil, după cum am spus, ca Igin să fi murit martir. Meritele sale au fost altele. În timpul scurtului său pontificat (136-140), micşorându-se atacurile păgânilor contra "noului neam fără patrie" (după cum erau numiţi creştinii), Biserica s-a văzut ameninţată din interior de proliferarea sectelor eretice.

Valentin şi Cerdone îndrăzniseră să se ducă chiar la Roma, pentru a răspândi erezia gnostică, un amestec de doctrine şi practici religioase cu caracter filozofic şi mistagogic călăuzite de acest principiu fundamental: există o singură credinţă comună care poate fi de ajuns poporului, dar există şi o ştiinţă rezervată celor învăţaţi, care oferă o explicaţie filozofică a credinţei comune. Cei doi eretici au fost dezaprobaţi de către papa Igin pe care Liber Pontificalis îl defineşte "filozof", de origine ateniană. Un filozof, deci, la cârma bărcii lui Petru în momentul just, când infiltranta erezie gnostică tindea să absoarbă Revelaţia divină, pentru a face din ea doar o filozofie religioasă.

Igin s-a străduit astfel să păstreze integritatea învăţăturii genuine evanghelice. În afară de aceasta, după exemplul marelui împărat Adrian, care crease un eficient aparat birocratic ce asigura o administraţie înţeleaptă a imensului Imperiu Roman, a intervenit asupra structurii ierarhice, instituind Ordinele minore, care permiteau îmbunătăţirea slujirii Bisericii şi pregătirea candidaţilor la preoţie printr-o apropiere progresivă de sfintele mistere. Se pare că de la el provine şi introducerea rolului de naş în cazul botezului.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

* * *

Léonie Françoise de Sales Aviat (1844-1914) s-a născut la Sézanne, Franţa, pe 16 septembrie 1844. La o vârstă tânără ea a descoperit spiritualitatea sfântului Francisc de Sales. Mai apoi, ca şi călugăriţă, şi-a luat numele sfântului. În 1858, pr. Louis Brisson a fondat Opera Sfântului Francisc de Sales pentru a oferi educaţie umană şi creştină tinerelor care munceau în fabricile de textile din zonă. Când a întâlnit-o pe Léonie, el a descoperit colaboratorul pe care îl căuta pentru fondarea Congregaţiei Surorilor Oblate ale Sfântului Francisc de Sales. Planurile pr. Brisson s-au realizat în 1866, iar în 1911 papa Pius al X-lea a aprobat constituţiile. Sora Léonie Françoise de Sales, prima superioară generală, a fondat şcoli pentru educaţia primară în parohii şi o casă pentru fete în Paris. Ulterior, munca de evanghelizare a congregaţiei s-a răspândit şi în alte părţi ale Europei, şi în sudul Africii şi Ecuador.

("Lumina creştinului", 1/2002)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie