Miercuri, 30 septembrie 2009
Fără caritate, să nu se predice!
Domnul îi trimite pe discipoli doi câte doi ca să vestească Evanghelia, pentru a semnifica acele două precepte ale iubirii, adică față de Dumnezeu și față de aproapele, datorită faptului că iubirea nu se poate exercita între mai puțin de două persoane. De fapt, nimeni, propriu-zis vorbind, nu exercită iubirea față de sine însuși, ci iubirea trebuie să tindă spre un altul pentru a putea deveni caritate.
Acest gest al Domnului care îi trimite pe discipoli doi câte doi ca să predice, înseamnă, chiar fără comentarea cuvântului, și că nu trebuie să exercite în nici un mod slujirea predicării acela care nu are caritate față de aproapele.
Sfântul Grigore cel Mare
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".