Sâmbăta, 29 august 2009
Propria casă pretutindeni
Cine-l urmează pe Isus, nu-l urmează pentru a merge să trăiască într-o locuință (de exemplu într-o casă parohială), sau la adăpostul unui țarc: cine-l urmează pe Isus îl urmează pe Dumnezeu - așadar, nu are un loc decât pe Dumnezeu însuși.
Dacă acest fapt, pe de o parte, se poate vedea în mod negativ, ca renunțare la toate, pe de altă parte se poate vedea și mai ales în mod pozitiv; toate locurile din lume, toate casele din lume, devin ale noastre pentru că Fiul omului este stăpânul universului și casa lui nu poate să fie o casă mică dintr-un oraș mic. Cine-l urmează pe Isus găsește casă pretutindeni și astfel pretutindeni găsește familia sa și patria sa.
Acesta este un aspect grandios al vocației: noi nu-l urmăm pe Isus pentru un loc determinat, pentru o locuință deosebită, îl urmăm pe Isus pentru a fi cu el fiii lui și frații lui în tot universul.
Pasquale Foresi, Problematica d'oggi nella Chiesa, Roma, 1970, p. 94-95
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".