Duminică, 2 august 2009
Lumina rugăciunii
Rugăciunea, sau dialogul cu Dumnezeu, este un bine suprem. De fapt, este o comuniune intimă cu Dumnezeu. Așa cum ochii trupului văzând lumina, sunt luminați, tot așa sufletul care este îndreptat către Dumnezeu este luminat de lumina inefabilă a rugăciunii.
Însă trebuie să fie o rugăciune care să nu fie făcută din obișnuință, ci să provină din inimă. Nu trebuie să fie circumscrisă la timpuri sau ore determinate, ci să înflorească încontinuu noapte și zi. De fapt nu trebuie să înălțăm sufletul nostru la Dumnezeu numai atunci când ne dedicăm rugăciunii cu tot spiritul.
Este necesar ca, și atunci când suntem ocupați cu alte treburi, fie în grija față de cei săraci, fie în celelalte activități, îmbogățite evenutal de generozitatea față de altul, să avem dorința și amintirea lui Dumnezeu, pentru ca, dându-i gust de iubirea divină, ca de sare, totul să devină mâncare foarte gustoasă pentru Domnul. Putem să ne bucurăm mereu de acest avantaj, ba chiar toată viața, dacă acestui tip de rugăciune îi dedicăm cât mai mult cu putință din timpul nostru.
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 6
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".