Miercuri, 1 iulie 2009
O unică preoțime
Acest stil de viață comportă forme de comuniune și de apropiere fraternă. E adevărat, Isus i-a chemat pe discipolii săi personal, dar nu ca indivizi izolați; forma de viață a lui Isus este o formă comunitară și întemeiază o existență comunională.
Acest lucru este adevărat în manieră deosebită cât privește existența sacerdotală. Prin hirotonirea preoțească (...) suntem inserați în unica preoțime. Ne numim confrați. De aceea preoții trebuie să se adune, să se viziteze reciproc, să-și schimbe experiențele lor pastorale bune și rele, să se consoleze și să se susțină unii pe alții și să se asiste între ei în mod solidar. Printre preoți ar trebuie să fie prietenii adevărate.
Faptul că individualismul burghez modern a pătruns și în preoție nu a fost un lucru bun. Comunități sacerdotale după stilul "Jesus-Caritas" al comunității lui Charles de Foucauld, preoții din Schönstatt sau preoții focolarini pot să fie un ajutor bun și o îmbogățire.
Card. Walter Kasper
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".