Duminică, 21 iunie 2009
Transfer de proprietate
A consacra ceva sau pe cineva înseamnă a da lucrul sau persoana în proprietatea lui Dumnezeu, a o scoate din ambientul a ceea ce este al nostru și a-l introduce în atmosfera lui, așa încât să nu mai aparțină lucrurilor noastre, ci să fie total al lui Dumnezeu (...).
În Vechiul Testament, încredințarea unei persoane lui Dumnezeu, adică "sfințirea" sa, se identifică cu hirotonirea preoțească și în felul acesta se definește și în ce constă preoția: este un transfer de proprietate, a fi luat din lume și dăruit lui Dumnezeu.
Cu asta se evidențiază acum cele două direcții care fac parte din procesul de sfințire/consacrare. Înseamnă a ieși din contextele vieții lumii - un "a fi puși deoparte" pentru Dumnezeu. Dar tocmai pentru aceasta nu este o segregare. A fi încredințați lui Dumnezeu înseamnă mai degrabă a fi puși să-i reprezentăm pe alții. Preotul este scos din conexiunile lumii și dăruit lui Dumnezeu și, tocmai așa, pornind de la Dumnezeu, trebuie să fie disponibil pentru alții, pentru toți.
Benedict al XVI-lea, Missa Chrismatis, 9 aprilie 2009
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".