Sâmbăta, 20 iunie 2009
Om al lui Dumnezeu, om al comunității
Preotul este omul lui Dumnezeu, este slujitorul Domnului; el poate să săvârșească acte care transcend eficacitatea naturală, pentru că acționează in persona Christi, trece prin el o virtute superioară, pentru care el, umil și glorios, în anumite momente este făcut instrument eficace; este vehiculul Duhului Sfânt. Un raport unic, o delegare, o încredere divină circulă între el și lumea divină.
Totuși preotul nu primește acest dar pentru el, ci pentru alții: dimensiunea sacră este rânduită în întregime pentru dimensiunea apostolică, adică pentru misiunea și pentru slujirea preoțească. Știm bine asta: preotul este omul care nu trăiește pentru sine, ci pentru alții. Este omul comunității. Acesta este aspectul vieții preoțești înțeles mai bine astăzi. Slujirea pe care el o aduce societății, în special celei ecleziale, justifică pe larg existența preoției. Lumea are nevoie de ea. Biserica are nevoie de ea.
Paul al VI-lea, Mesaj adresat preoților din Biserica Catolică, 30 iunie 1968
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".