Marți, 9 martie 2010
Socialitatea divină, socialitatea umană
Eu sunt în mod maxim persoană în momentul în care liber și conștient îl afirm pe celălalt chiar și cu prețul vieții; dinamism pe care Isus îl exprimă cu aceste cuvinte: "Nimeni nu are o iubire mai mare decât acela care-și dă viața" pentru alții. Cu alte cuvinte: nimeni nu este așa eu, așa persoană, ca acela care pentru a mântui transcendența celuilalt se transcende pe sine însuși negându-se.
Aceasta, care este legea socialității divine așa cum ne-a fost revelată și trăită de Isus, este - și n-ar putea să nu fie - însăși legea socialității umane și a oricărei formă de viață. Însuși Isus ne-a ajutat s-o înțelegem: bobul de grâu nu este el însuși decât devenind spic, dar devine spic numai trecând printr-un fel de moarte; mai spune: "Cine se gândește numai să-și salveze propria viață, o va pierde, cine e gata s-o sacrifice... o salvează".
Silvano Cola, Scritti e testimonianze
Gen's, Grottaferrata 2007, p. 63
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".