Marți, 16 martie 2010
A nu ne concentra asupra propriei dureri
Cu pătimirea pe cruce și cu strigătul de abandonare Isus i-a unit pe oameni cu Dumnezeu și între ei. De fapt acolo a luat el asupra sa orice păcat, orice durere și dezbinare, și le-a depășit. (...) În pofida separării enorme de Tatăl pe care el o simțea în acel moment, a spus: "În mâinile tale încredințez duhul meu". (...)
Tot așa și noi, ori de câte ori vom fi în fața unei dureri care se aseamănă cu a lui, trebuie să nu stăm pe loc, să nu ne oprim în traumă, ci să mergem dincolo de ea cu iubirea. (...)
Mai întâi se merge în adâncul inimii și se spune lui Isus abandonat: "Tu ești singura mea comoară". Apoi ne aruncăm să facem ceea ce Dumnezeu ne cere în momentul următor, ne lansăm, de exemplu, să-i iubim pe acei frați pe care-i avem în fața noastră. (...)
Desigur, nu ne putem concentra asupra vreunei suferințe personale. Toate durerile din lume sunt ale noastre, pentru că suntem creștini, suntem discipoli ai lui Cristos.
Chiara Lubich, Gesù crocifisso e abbandonato: l'unità si fa stile di vita
Gen's 29 (1999/4-5) p. 110-112
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".