Luni, 15 martie 2010
A împărtăși suferința lui Dumnezeu
"Nu puteți veghea cu mine o oră?", întreabă Isus în Ghetsemani. Aceasta este răsturnarea a tot ceea ce omul religios așteaptă de la Dumnezeu. Omul este chemat să împărtășească suferința lui Dumnezeu în raport cu lumea fără Dumnezeu.
De aceea trebuie să trăiască efectiv în lumea fără Dumnezeu, nu trebuie să încerce să ascundă, să transfigureze religios, în vreun fel, acest a fi fără Dumnezeu în lume. (...)
Nu actul religios îl face pe creștin, ci faptul de a fi părtaș de suferința lui Dumnezeu în viața lumii. Aceasta este metanoia: a nu ne gândi înainte de toate la propriile suferințe, la propriile probleme, la propriile păcate, la propriile neliniști, ci a ne lăsa duși cu Isus Cristos pe drumul evenimentului mesianic constituit de faptul că Is 53 se împlinește acum.
Dietrich Bonhoeffer, Resistenza e resa
San Paolo, Cinisello Balsamo 1988, p. 441
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".