Luni, 8 februarie 2010
Nu fără griji, ci milostivi
Pe bună dreptate este pus printre cei fățarnici cel care, prefăcându-se că îndrăgește disciplina, transformă slujirea sufletelor într-un instrument de putere, dar păcatul este și mai grav dacă el cu cei răi se preocupă să fie fără griji în loc să fie sever în disciplină.
Deci este necesar că atunci când se încearcă să se remedieze rănile păcatelor în supuși, să se aibă grija cea mai mare de a pansa partea bolnavă strângând-o cu atenție pentru a îndeplini obligația corectării păcătoșilor, fără a renunța la sentimentele de milă.
Înțelegerea să reveleze supușilor, în păstor, o mamă, disciplina să-i arate forța ca într-un tată, mereu cu sufletul atent pentru ca disciplina să nu devină rigoare excesivă și înțelegerea să nu se transforme în slăbiciune. De fapt, disciplina și milostivirea pierd calitatea lor atunci când sunt exercitate una independent de cealaltă.
Sfântul Grigore cel Mare, Regula pastorală 2, 6
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".