Miercuri, 24 februarie 2010
Elanuri de reformă, fără acuze
Omul "ecclesiasticus" (...) este lovit de tot ceea ce paralizează, îngreunează, rănește întregul trup (...). Suferă datorită relelor interne ale Bisericii. Ar voi-o, în tiți membrii săi, mai curată și mai unită, mai atentă la cererea persoanelor, mai activă în mărturia ei, mai arzătoare în setea ei de dreptate, mai spirituală în toate, mai distantă de orice concesie făcută lumii și minciunii sale (...).
Fără a nutri un vis utopic și fără a înceta să se acuze în primul pe sine însuși, nu se resemnează ca discipolii lui Cristos (...) să zacă la marginile marilor curente umane. Vede în mod spontan binele, se bucură, se angajează să-l arate, totuși fără a închide ochii cu privire la defecte și mizerii pe care unii ar voi să le nege, în timp ce alții se scandalizează de ele (...).
Știe că multe reînnoiri sunt necesare dacă vor să se evite noutățile nefaste și că un elan de reformă este natural pentru Biserică (...). Înainte de a frânge un elan, va căuta mereu să-i îndrepte orientarea.
Henry De Lubac, Méditation sur l'Eglise
Paris 1968, p. 205-206
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".