Marți, 23 februarie 2010
A ne însuși durerile Bisericii
Chipul Bisericii, aici transparent de lumină, acolo întunecat de umbre, trebuie să se reflecte în fiecare creștin, în fiecare grup de creștini: ceea ce înseamnă că trebuie să simțim ca ale noastre nu numai toate bucuriile Bisericii, speranțele ei, înfloririle ei mereu noi, cuceririle ei, dar mai ales să simțim ca ale noastre toate durerile ei: durerea comuniunii nedepline între Biserici, durerea chinuitoare a situațiilor dureroase, a contestărilor negative, a amenințării de a submina comori seculare; durerea chinuitoare a multora care renegă sau nu acceptă mesajul pe care Dumnezeu îl vestește lumii pentru mântuirea ei. (...)
Am crezut că toți creștinii adevărați ar trebui să fie niște stigmatizați, nu în sensul extraordinar și exterior, ci spiritual.
Și mi s-a părut că înțeleg că stigmatele creștinului din zilele noastre sunt tocmai rănile misterioase dar reale ale Bisericii de astăzi.
Dacă nu este așa de dilatată caritatea lui Cristos încât să simțim în noi durerea acestor răni, nu suntem așa cum ne vrea Dumnezeu astăzi.
Chiara Lubich, Santificarci Chiesa
Gen's 39 (2009/3) p. 73
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".
* toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat
