Duminică, 6 decembrie 2009
Coparticipare la bunurile materiale
Aceeași certitudine a radicalității prezenței lui Dumnezeu în celălalt care favorizează comuniunea (interschimbul) între persoană și persoană, cere și coparticiparea la bunurile materiale.
Comuniunea bunurilor - fenomenul probabil cel mai nou și semnificativ din punct de vedere social din prima comunitate creștină - nu poate fi considerată un optional (...), este dovada efectivă (...) a răspunsului personal la iubirea lui Dumnezeu și deci a iubirii față de aproapele.
Și acesta este un mod de a pierde pentru a fi: ne dezlipim de idoli pentru a intra încomuniune. În momenul în care aproapele are nevoie, dacă eu am și nu dau, sunt - ar spune Părinții Bisericii - un ucigaș; a da celui care nu are înseamnă a-i restitui lui Dumnezeu ceea ce este al lui.
Silvano Cola
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".