Joi, 24 decembrie 2009
Întâlnire cu Dumnezeu în limite
La Crăciun Cuvântul s-a făcut trup, Dumnezeu s-a făcut om. Și aceasta înseamnă, Dumnezeu în condiția mea, între limitele mele. Limitările mele, eșecurile mele, nesiguranțele mele sunt locurile lui Dumnezeu în lume. El a luat asupra sa toate acestea, a acceptat totul. (...)
Unde ating limitele mele, acolo îl ating de fapt pe el, acolo, nu e cazul să am mai puțină speranță ci, mai multă speranță. A-mi accepta limitele înseamnă să-l accept pe el, să-l accept pe Dumnezeu în limitele mele
Și, în același timp, în limitele mele: Dumnezeu! Ceea ce pot să dau altora în limitele mele este în mod infinit mai puțin de cât au ei nevoie sau de cât cer. Și totuși, în aceste limite ale mele stă Dumnezeu, care, prin ele se dăruiește dăruirii mele. Prin întruparea sa - înțeleasă bine - eu devin pentru el "sacrament", semn operant prin care El se comunică și se extinde în lumea noastră.
Klaus Hemmerle, Lettera natalizia, 1993.
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".