Luni, 21 decembrie 2009
Provocarea individualismului
Viața comunitară angajează persoana în totalitate și, de aceea, se deosebește de orice altă grupare psihologică (tip club sportiv, asociație civilă sau religioasă, sindicate, etc ), care sunt constituite din indivizi care se asociază în vederea unei finalități particulare și care, din acest motiv, interacționează în mod limitat spre atingerea intereselor comune (...) astfel că, pentru tot restul (ideologie, afectivitate, religiozitate) fiecare rămâne închis în sine, gelos din cauza propriei intimități.
Viața comună a preoților este amenințată tocmai de acest risc: în loc să formeze o comunitate unde legea comuniunii între persoane să ocupe primul loc, să trăiască precum un grup de indivizi care stau împreună în mod accidental în vederea atingerii aceluiași scop și de aceea, fără să colaboreze, fără să se confrunte în privința altor aspecte ale propriei vieți și prin urmare să-și atrofieze propriul eu interior devenit inaccesibil altora. Este individualism, mascat de faptul de a locui împreună, puși împreună dar fără să comunice.
Silvano Cola, Scrieri și mărturii, Gen's, Grottaferrata 2007, p. 65-66
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".