Sâmbăta, 12 decembrie 2009
A redescoperi preoțimea
Noi venim cu toții dintr-o concepție și dintr-o formare individualistă a Ordinului datorate ascunderii preoțimii încă din secolul al IV-lea. (...) Ecleziologia de comuniune și de misiune impune să vorbim despre preot cu alte categorii, dar mai ales repropune instanța preoțimii înțeleasă în pregnanța sa teologică și pastorală.
Adevărul consolidat, dar puțin asimilat și trăit, este că evenimentul sacramental al hirotonirii formează o unică preoțime (PO 8). Afirmație care cere o convertire, noi forme prezbiterale și alegeri pastorale.
De fapt, nici un preot nu poate realiza pe deplin misiunea sa «dacă acționează singur în mod izolat și de unul singur, ci numai unindu-și forțele cu ceilalți preoți, sub conducerea acelora care se află în fruntea Bisericii» (PO 7).
Comisia Prezbiterală Lombardă, Una lettura dell'esperienza presbiterale
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".