Vineri, 20 noiembrie 2009
Dubla comuniune
Ideea comuniunii ca participare la viața trinitară este luminată cu intensitate deosebită în Evanghelia după Ioan. În timpul pelerinajului pământesc discipolul, prin comuniunea cu Fiul, poate deja să fie părtaș de viața divină a lui și a Tatălui: «Comuniunea noastră este cu Tatăl și cu Fiul său Isus Cristos» (1In 1,3).
Această viață de comuniune cu Dumnezeu și între noi este finalitatea proprie a vestirii Evangheliei, finalitatea convertirii la creștinism: «Ce am văzut și am auzit, vă vestim și vouă pentru ca și voi să aveți comuniune cu noi» (1In 1,3).
Deci, această dublă comuniune cu Dumnezeu și între noi este inseparabilă. Acolo unde se distruge comuniunea cu Dumnezeu, care este comuniune cu Tatăl, cu Fiul și cu Duhul Sfânt, se distruge și rădăcina și izvorul comuniunii între noi. Și acolo unde nu este trăită comuniunea între noi, și comuniunea cu Dumnezeul Trinitar nu este vie și adevărată.
Benedict al XVI-lea, Audiența generală, 29 martie 2006
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".