Luni, 2 noiembrie 2009
Îmbrățișarea cu Tatăl
În momentul în care voi închide ochii pentru acest pământ, lumea care va fi aproape va spune: a murit. În realitate este o minciună. Am murit pentru cel care mă vede, pentru cel care este acolo. Mâinile mele vor fi reci, ochiul meu nu va mai putea vedea, dar în realitate moartea nu există pentru că imediat ce închid ochii pentru acest pământ mă deschid spre infinitul lui Dumnezeu. Noi îl vom vedea, așa cum ne spune Paul, față în față, așa cum este El (1Cor 13, 12). Și se va realiza acel cuvânt pe care Înțelepciunea îl spune la capitolul 3: Dumnezeu l-a creat pe om nemuritor, pentru nemurire, după natura sa l-a creat.
Deci, înlăuntrul nostru există deja nemurirea, motiv pentru care moartea nu este altceva decât apariția pentru totdeauna a identității mele, a faptului de a fi cu Dumnezeu. Moartea este momentul îmbrățișării cu Tatăl, așteptată intens în inima fiecărui om, în inima fiecărei creaturi.
Oreste Benzi, Testamento spirituale
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".