Miercuri, 28 octombrie 2009
"Comorile" parohiei
Fiecare parohie are comorile sale. Adevăratele comori sunt săracii, cei încercați, cei suferinzi, bolnavii, și toate acele suflete în care Duhul Sfânt a revărsat mai din belșug darurile sale, așa încât ele să trăiască o viață de suferințe și de rugăciune. (...)
Fiecare păstor bun trebuie să știe să valorizeze și să exploateze din punct de vedere pastoral aceste "comori" pentru slujirea sa, pentru mântuirea sufletelor care îi sunt încredințate.
Vrem să facem referință îndeosebi la bolnavi. Fiecare parohie are bolnavii săi. Bolnavi cronici care se consumă lent asemenea lumânărilor și care așteaptă, răstigniți în paturile lor, ultima oră a vieții lor; bolnavi periodici, bolnavi ocazionali, etc.
Preotul, după exemplul lui Isus Cristos Învățătorul, care i-a iubit cu predilecție pe săraci și pe bolnavi, trebuie să rezerve preferințele sale acestor fii ai săi: «Am fost bolnav și m-ați vizitat».
Giacomo Alberione
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".