Sâmbăta, 24 octombrie 2009
Solidaritatea universală
Chemarea lui Cristos de a ne deschide "spre celălalt" (...) are o rază de extindere mereu concretă și mereu universală. Îl privește pe fiecare pentru că se referă la toți. Măsura acestei deschideri nu este numai - și nu atât - apropierea de celălalt, cât mai ales chiar necesitățile sale: mi-a fost foame, mi-a fost sete, am fost gol, în închisoare, bolnav...
Să răspundem la această chemare căutându-l pe omul care suferă, urmându-l până dincolo de granițele statelor și ale continentelor. În acest mod se creează - prin inima fiecaruia dintre noi - acea dimensiune universală a solidarității umane.
Misiunea Bisericii este de a păstra această dimensiune: a ne se limita la câteva granițe, la câteva direcții politice, la câteva sisteme. A păstra solidaritatea umană universală mai ales cu aceia care suferă; a o păstra cu referință la Cristos care tocmai această dimensiune de solidaritate cu omul a format-o o dată pentru totdeauna. «Căci iubirea lui Cristos ne constrânge pe noi care ne gândim că unul singur a murit pentru toți, ca atare toți au murit. El a murit pentru toți, pentru ca cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru acela care a murit și a înviat pentru ei» (2Cor 5,14-15).
Ioan Paul al II-lea, Audiența generală, 4 aprilie 1979
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".