Vineri, 23 octombrie 2009
Singura turmă: omenirea!
Clerul are prin natură înclinația de a-și reprezenta Biserica sub figura unei parohii sau a unui decanat, ca o turmă care poate fi într-un fel stăpânită cu privirea, asupra căreia se pot exercita propriile funcțiuni. Această reciprocitate, saturată în sine, între îngrijitorul de suflete și persoana care este obiectul acestei îngrijiri, apare ca prefigurare ideală, ba chiar poate reală, a "unicului păstor și al unicei turme", caz în care se neglijează să se noteze că unus pastor nu este Papa, ci Cristos, și că unus grex nu sunt oițele în cadrul Bisericii, ci omenirea în totalitatea ei.
Această imagine reductivă se poate repercuta în mod nefast în diferite direcții, mai ales făcând în așa fel încât deschiderea Bisericii față de lume, caracterul ei misionar, oriunde ar fi ea, să dispară.
Hans Urs von Balthasar
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".