Miercuri, 6 ianuarie 2010
În cetate lumina Mielului
Și m-a luat îngerul în duh pe un munte mare și înalt și mi-a arătat cetatea cea sfântă, Ierusalimul care cobora din cer de la Dumnezeu. Ea avea gloria lui Dumnezeu. Splendoarea ei era ca unei pietre de mare preț, ca unei pietre de iaspis cristalin.
Zidul cetății avea douăsprezece temelii și pe ele erau douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.
Nu am văzut într-însa nici un templu pentru că Domnul, Dumnezeul cel atotputernic, este templul ei și Mielul.
Cetatea nu are nevoie de soare și nici de lună ca s-o lumineze, căci gloria lui Dumnezeu o luminează iar făclia ei este Mielul. Națiunile vor umbla în lumina ei, iar regii pământului îi vor aduce splendoarea lor. Porțile ei nu se vor închide ziua pentru că acolo nu va mai fi noapte. Și vor aduce în ea mărirea și cinstea națiunilor. Nu va intra într-însa nimic impur, nici cel care săvârșește nelegiuirea și nici cel mincinos, ci numai cei care sunt scriși în cartea vieții Mielului.
Apocalipsa 21,10-11.14.22-27
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".