Joi, 21 ianuarie 2010
Sufletul mișcării ecumenice
Nu există ecumenism adevărat fără convertire interioară (...). Trebuie deci să cerem de la Duhul Dumnezeiesc harul abnegației sincere, al umilinței și blândeții în slujire, al generozității frățești față de semeni (...).
Și referitor la greșelile împotriva unității este valabilă mărturia sfântului Ioan: "Dacă vom spune că nu avem păcat, îl facem mincinos (pe Dumnezeu) și cuvântul lui nu este în noi" (1In 1,10). Așadar, prin rugăciune smerită, cerem iertare de la Dumnezeu și de la frații despărțiți, precum și noi iertăm greșiților noștri.
Să-și amintească toți credincioșii că vor promova și chiar vor înfăptui cu atât mai bine unirea creștinilor cu cât se vor strădui să ducă o viață mai autentic conformă cu evanghelia.
Convertirea inimii și sfințenia vieții, împreună cu rugăciunile individuale și publice pentru unirea creștinilor, trebuie socotite sufletul întregii mișcări ecumenice și pot fi numite pe drept cuvânt ecumenism spiritual.
Conciliul ecumenic al II-lea din Vatican, Unitatis redintegratio 7-8
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".